Aşa cum presimţeam, suprizele nasoale apar la sfârşit. Am îmbăiat-o pe Mery, ia-m curăţat pinioanele şi lanţul cu benzină, am gresat-o, am montat al doilea portbagaj când....
Nu dau nici în ruptul capului de trusa de imbusuri fără de care nici pomeneală să plec la drum. Naşpa! Mi-am răscolit dulapurile, sertarele, memoria, degeaba. Din primăvară de când am desfăcut-o bucăţi, nu am mai folosit trusa. Salut trusă şi plecarea de marţi! Shit! Mâine umblu să cumpăr o alta, aşa că... Semn prost?! Ha, este, pierd o zi de vâjâit prin pădurile Apusenilor, deci e o dramă, habar n-aveţi. Oricum, între timp o să se mai coacă nişte afine, mai ies câţiva hribi şi urechiuşe, asta ca să vă fac poftă ;). Deci, mâine va fi o zi plină de...plictis. Am vorbit cu Eugen, are nevoie de om la polog. Eu sunt ăla. Anul trecut am ajuns după polog (şi după FânFest) dar am prins culesul prunelor. E clar, va trebui să testez ce naiba a ieşit din prunele alea, să le mai dau cu tifla celor de la Gold, va fi distracţie ca de obicei. Serile, rupţi de oboseală, la o palincă, vineţele prăjite în untură, smântână cu mămăligă. Uauu! Sigur, mai calc pe la Ştefanii să bem “un cafee”, c-au înnebunit fetele astea, numai luptă mai au în cap. Iară o să găsesc pe acolo cine ştie ce aiurit, ca anul trecut americanul ăla de care nu am mai scăpat nici în ruptul capului. Un ciudat mofturos şi destul de nesmiţit. Fauna ce se perindă pe acolo mă pune în mişcare. Plus mă va distra panica celor de la Gold la vestea că sunt iarăşi la Roşia. Să le fie de bine! Pentru mine Roşia Montană este echivalentul concediului absolut. Altădată mi-aş fi pus cortul la Tău Brazi. Dar asta a fost...altădată. Atunci înnotam printre şerpii de apă, frigeam seara urechiuşe, până ne-a gonit furtuna. Ne-a gonit tocmai hăt, sus, în casa “mătuşii”. Clătite cu fragi şi afine. ILDA. Somn. Apoi, anul următor, în şură, pe fân. Ascultam cum trăzneşte şi toarnă cu găleata. ILDA. Somn. Cam asta este Roşia Montană, o haltă în care mi-am răstignit definitiv sufletul.
Nu dau nici în ruptul capului de trusa de imbusuri fără de care nici pomeneală să plec la drum. Naşpa! Mi-am răscolit dulapurile, sertarele, memoria, degeaba. Din primăvară de când am desfăcut-o bucăţi, nu am mai folosit trusa. Salut trusă şi plecarea de marţi! Shit! Mâine umblu să cumpăr o alta, aşa că... Semn prost?! Ha, este, pierd o zi de vâjâit prin pădurile Apusenilor, deci e o dramă, habar n-aveţi. Oricum, între timp o să se mai coacă nişte afine, mai ies câţiva hribi şi urechiuşe, asta ca să vă fac poftă ;). Deci, mâine va fi o zi plină de...plictis. Am vorbit cu Eugen, are nevoie de om la polog. Eu sunt ăla. Anul trecut am ajuns după polog (şi după FânFest) dar am prins culesul prunelor. E clar, va trebui să testez ce naiba a ieşit din prunele alea, să le mai dau cu tifla celor de la Gold, va fi distracţie ca de obicei. Serile, rupţi de oboseală, la o palincă, vineţele prăjite în untură, smântână cu mămăligă. Uauu! Sigur, mai calc pe la Ştefanii să bem “un cafee”, c-au înnebunit fetele astea, numai luptă mai au în cap. Iară o să găsesc pe acolo cine ştie ce aiurit, ca anul trecut americanul ăla de care nu am mai scăpat nici în ruptul capului. Un ciudat mofturos şi destul de nesmiţit. Fauna ce se perindă pe acolo mă pune în mişcare. Plus mă va distra panica celor de la Gold la vestea că sunt iarăşi la Roşia. Să le fie de bine! Pentru mine Roşia Montană este echivalentul concediului absolut. Altădată mi-aş fi pus cortul la Tău Brazi. Dar asta a fost...altădată. Atunci înnotam printre şerpii de apă, frigeam seara urechiuşe, până ne-a gonit furtuna. Ne-a gonit tocmai hăt, sus, în casa “mătuşii”. Clătite cu fragi şi afine. ILDA. Somn. Apoi, anul următor, în şură, pe fân. Ascultam cum trăzneşte şi toarnă cu găleata. ILDA. Somn. Cam asta este Roşia Montană, o haltă în care mi-am răstignit definitiv sufletul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu