... e şi-un bine. Cafeaua. Espresso-ul de dimineaţă care acolo, în sălbăticie, se va transforma într-o fiertură pripită, făcută la foc cu lemne. O să mă gândesc la un espresor protabil, care să funcţioneze pe lemne. Păi, unde voi găsi tool-ul lui peşte, că acasă îl caut de pomană?! Poate că la moldoveanul cu bike-uri de către Albeşti?! Sau la piaţă, la fratele lui?! Privind împrejur, realizez totuşi că nu aş fi avut timp suficient să împachetez cum trebuie. Plus, am verificat şuruburile portbagagelor, anul trecut am avut surpriza neplăcută să constat înainte de Râmeţi că pierdusem pe drum un şurub de la portbagajul din spate. S-a înclinat pe partea rămasă fără sprijin, iar geanta mi se freca de roată. La Râmeţi, canci şuruburi. Dar, m-a ajutat un localnic care a găsit repede soluţia. O sârmă. Am petrecut-o de două ori prin găuri şi am strâns-o bine. Am dat o bere pentru inventivitate, pentru că, ulterior, am realizat ce ar fi însemnat să fiu obligat să merg tot aşa, prin Brădeşti, până la Mogoş, pe drumuri desfundate, cu adevărat off-road... A ţinut până la Roşia, acolo a rezolvat-o meşterul Vasile, cumnatul lui Eugen, omul priceput la de toate. Şi îmi mai trebuie un sac de plastic să o protejez pe Mery în caz de ploaie. Ai văzut ce bine este să amâni totul cu o zi?! Şi cine ştie ce îmi mai rezervă ziua de marţi?! Ptiu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu