Pricoliciul și news-urile

Primesc un SMS de la Pricolici. Reclamele de rahat ale lui Naumovici au fost interzise de către CNA. Din nefericire, CNA a luat această decizie cu două înainte ca această etapă a campaniei pentru RMGC să se încheie. Târzior. Nu știu dacă efectul a fost cel scontat, foarte probabil că întrebarea "Ce ați face dacă ați avea 4 miliarde de euro?!" a născut în mintea românilor cu totul alte răspunsuri decât cele din spoturi...

Îmi aduc aminte de întâlnirea mea cu "oficialii" RMGC din iulie 2004. Dumitrașcu, Avram, John Aston. Nici nu intrasem bine în Roșia Montană și pe urma mea, două "codițe". Un tip în bluză de salopetă și o tipă care spunea că este studentă la jurnalistică în București. Brusc au fost și ei interesați să viziteze cu noi galeriile romane, loc unde "jurnalista" a început campania de "tragere a limbii". Haha, mi-a spus ulterior M.A. că sosirea mea la Roșia a dat frisoane. Cui?! Păi dacă stau să îmi reamintesc de prezentarea PowerPoint a lui Aston făcută mie personal, prezentare de care nici măcar Sulfina Barbu nu avusese parte (tot M.A. dixit), lucrurile se leagă. Dascălu era corespondent Romprees pe vremea lui Drăculea Park, îmi luase atunci un intreviu. Avram mă știa de pe lista de mediu. De ce "codițe"?! Atunci credeam că sunt oamenii Goldului. Acum sunt sigur că erau "ochii și urechiușele" în concediu activ la Roșia Montană. Eram un naiv să cred că nu se știa că voi pleca la Roșia Montană, intenția mea era publică deja de la conferința de la Academia Ecumenică, atunci când le adusesem pe Codruța și Stephanie. Și acolo era full de "ochi și urechiușe" Probabil nu se știa când.

Cântecul de sirenă susurat de guri cu multe stele la restaurantul din Abrud a fost cireașa de pe tort. Târgul propus era suficient de clar, m-a distrat însă vălul de legalitate prin care se instituia colaborarea (mai bine spus, cumpărarea mea). Era mult mai subtil decât propunerea "omului cu șapcă" ce îmi intrase în cabinet în iarna lui 2001 să îmi cumpere tăcerea. Aveam ulterior să aflu explicația din unele dosare scoase de către CNSAS la lumină. "Băieții" nu erau deloc răsfirați la Roșia Montană, ba dimpotrivă, era o concentrare de forțe inimaginabilă, semn că potul este imens. Brusc, îmi amintesc de autocarul cu "turiști unguri" intrat în piața Roșiei și pe care îl fotografiasem în timplul protestului din 2001. Autocar cu geamuri fumurii, șoferul acestuia primea indicații de la un "civil" amplasat strategic printre jandarmi. Și apoi legătura continuă sus, către "nașul" proiectului, Frank Vasile Timiș... Vânzarea țării nu cu bucata, ci la calup.

Apuseni 2009. Gata de întoarcere

Nu știu cât din farmecul surprizei dispare atunci când încerci să prevezi (la propriu) traseul, cu Google Earth. Cert este că am reușit să rezolv câteva necunoscute care mă feresc de coșmarul pedalării pe șoselele asfaltate ale patriei. Dilema principală a fost cum aș putea găsi anul acesta un traseu care să mă ducă în "inima" Munților Trascău Prima tentativă imaginară a fost aceea de a ajunge la Cheia. Cheia nici nu poate fi numită localitate. Sunt câteva case, un călugăr rătăcit, și se află la intrarea în Cheile Râmețului în amonte. Sigur, poziția este excelentă, de acolo m-aș putea "învârti" prin zonă după pofta inimii. Fără Mery de data asta care va rămâne la cort, pentru că mi-am propus să "sparg" niște chei, am constatat că, majoritatea dintre ele sunt greu de parcurs chiar și cu piciorul. În schimb, cheile propuse, o mare parte, sunt aproape necunoscute, oricum, rar călcate de turiști. Și, mai ales, inaccesibile amatorilor pe patru roți. Astfel că, voi fi scutit de motomanele...

Cum spuneam, aparent, prima variantă era să refac în parte traseul făcut în 2007, de la Aiud la Roșia, prin Mogoș. Constat însă că, de la Cheia nu pot ieși către Teiuș decât cu un ocol destul de mare. Să urc la Brădești este greu, o bună parte din drum nu este decât o potecă prin pădure, foarte asemănătoare cu aceea din Bucium la popasul Fefeleaga. Dacă plouă, rămân practic blocat, singura cale fiind revenirea către Cojocani, să urc la Ponor și apoi la Brădești. Nțț... Dar dacă?!!!

Și am pus mâna pe eTrex. Hărțile de la www.openmaps.eu sunt excelente am făcut update-ul și observ că toate gpx-urile trimise de mine au fost incluse (traseul pe Someșul Rece, drumul nou la Mogoș, ieșirea de la Mogoș spre Galde). Dar ce vreau eu amu, nu egzistă. Iau hărțile la purecat. Harta militară oferă ceva, numai că e cam veche. Dar, până la urmă e cea mai de încredere. Cea generală a Apusenilor este ok dar fără prea multe detalii. Norocul îmi surâde la Scopus, magazinul de articole outdoor din Mureș. Găsesc acolo hărțile cu Munții Gilăului, Trascăul de mijloc, Vlădeasa, Trascăul de sus! Mai vechiuțe, folosite (!!!) dar absolut ok, nu mai găsești hărți nici pe net. Le scanez, ce-i sigur îi sigur, deja sunt destul de uzate, și le iau cu mine în TyTN. Simplu!

Și așa aflu că, decât să cobor (e drept, o coborâre fulminantă) de la Roșia la Gura Roșiei și după aceea ocol pe asfalt și dă-i și pedalează pe Valea Arieșului acompaniat de tot felul de tâmpiți pe tiruri, atomobile, sau alte motoare, o pot tăia pe scurtătură. Scurtătura trece pe "La Mătușa" (asta înseamnă scăldat în Tăul Mare ;)) pe la cariera de la Roșia Poieni, la Lupșa. Sigur, tot pe Valea Arieșului, da scurtez vreo 40 km de asfalt. Pentru orice siguranță îl sun și pe Adrei Gruber. Da. Așteaptă să ajung la ei, uite și niște oameni care se bucură de prezența mea. Și, de amorul artei, dau o tură și cu gugălertu, se vede tăăăt traseu ca din avion. Uauu, mă mănâncă deja pedalele....

De data asta Mery este dotată cu frâne Avid Juicy 5 care, ăhăăă, sunt un pas mare pentru un biker de cross-country. N-o să se mai blocheze frâna din față atunci când o fojez pe pante de 11%, și nu mai omor nici încheieturile. Ăăă, da, mai e de amintit și PowerMonkey (https://powertraveller.com/iwantsome/primatepower/powermonkey-explorer) o bijuterie incredibil de utilă mai ales că o să cam "cortorăresc" tura asta. Și dacă vreau musai să ascult muzici (telefon, cât mai puțin posibil ;)) trebuie și energie. De data asta de la soare.