Muzeul mineritului, o poveste lungă și foarte schimbătoare

 Am fost în muzeu de zeci de ori. Galeriile (partea ce poate fi vizitată) deja le cunosc pe de rost, mai interesante sunt exponatele din curtea muzeului, stelele romane adumbrite de doi ulmi uriași, șteampurile, macheta făcută după indicațiile geologului Aurel Sântimbrean (în fapt existența muzeului i se datorează în bună măsură) și fotografiile de arhivă.

De fiecare dată am fost ghidați de inginerul Dorin Rus și am sesizat cam cum s-a schimbat tonul discursului odată cu evoluția (sau involuția) ”investiției” celor de la Gabriel Resources. În 2004 când am avut două ”codițe” după mine imediat ce am ajuns în RM, am vizitat galeriile, nu mai prididea cu lăudarea investiției pe exact același principiu ”e păcat ca aurul și celelalte resurse din pământurile Roșiei să rămână în pământ”.

Apoi tonul a variat odată cu tipologia turiștilor. O echilibristică tipic românească. Acum mi-am rupt 100 de lei din banii de excursie pentru a cumpăra cartea publicată împreună cu fratele său Valentin Rus ”Mina statului de la Roșia Montană”. Cu toate că este plină de detalii tehnice rămâne foarte interesantă mai ales pentru cei interesați de evoluția mineritului de acolo. Am rămas la sfârșit și a recunoscut că își amintește de mine, i-am adus aminte că la primul protest (în 2002) am fost alături de geologul Aurel Sântimbrean, a plecat capul rușinat oarecum și a recunoscut că ”tot ce se vede aici i se datorează domnului Sântimbrean un om absolut remarcabil”


Și acum fotografiile:

Turul Tăurilor

 Istoria tăurilor de la Roșia Montană merge în perioada imperiului austro-ungar. Din cîte zice Aurel Sântimbrean pentru construirea tăurilor au fost aduși muncitori italieni. Sunt zăgazuri din piatră care au captat diverse pâraie din coasta muntelui prevăzute la bază cu porți acționate mecanic pe unde era eliberat un puternic șuvoi de apă. Practic șuvoiul era ”închiriat” de către cei care aduseseră transport de minereu la șteamp (moară cu ciocane de zdrobit minereul).

Am găsit un traseu gpx pe internet care face turul tuturor tăurilor de la Roșia Montană inclusiv Tăul Cârnic (pe care nu l-am inclus în acest tur). În sfârșitul de săptămână avusese loc un ultramaraton care inclusese și acest traseu (cel scurt)

Cu excepția Tăului Brazi toate sunt așa cum le știu. Tăul Brazi este o catastrofă, apa este de un verde tulbure din câte am aflat cineva a introdus crap roșu în apă fapt ce a generat practic o mică catastrofă ecologică. Mai mult în preajma lui s-au mai construit câteva pensiuni lăsate însă de izbeliște.

Traseul a însumat aproape 10 kilometri. Din nefericire potecile au fost distruse de ATV-uri și alte off-road-uri, se pare că a devenit sport național...