Am fost în muzeu de zeci de ori. Galeriile (partea ce poate fi vizitată) deja le cunosc pe de rost, mai interesante sunt exponatele din curtea muzeului, stelele romane adumbrite de doi ulmi uriași, șteampurile, macheta făcută după indicațiile geologului Aurel Sântimbrean (în fapt existența muzeului i se datorează în bună măsură) și fotografiile de arhivă.
De fiecare dată am fost ghidați de inginerul Dorin Rus și am sesizat cam cum s-a schimbat tonul discursului odată cu evoluția (sau involuția) ”investiției” celor de la Gabriel Resources. În 2004 când am avut două ”codițe” după mine imediat ce am ajuns în RM, am vizitat galeriile, nu mai prididea cu lăudarea investiției pe exact același principiu ”e păcat ca aurul și celelalte resurse din pământurile Roșiei să rămână în pământ”.
Apoi tonul a variat odată cu tipologia turiștilor. O echilibristică tipic românească. Acum mi-am rupt 100 de lei din banii de excursie pentru a cumpăra cartea publicată împreună cu fratele său Valentin Rus ”Mina statului de la Roșia Montană”. Cu toate că este plină de detalii tehnice rămâne foarte interesantă mai ales pentru cei interesați de evoluția mineritului de acolo. Am rămas la sfârșit și a recunoscut că își amintește de mine, i-am adus aminte că la primul protest (în 2002) am fost alături de geologul Aurel Sântimbrean, a plecat capul rușinat oarecum și a recunoscut că ”tot ce se vede aici i se datorează domnului Sântimbrean un om absolut remarcabil”
Și acum fotografiile:
