luni, 18 august 2008

Rosia Montană. Un obicei


Nu doresc să fac aici istoricul acestei campanii unice, puteţi găsi totul pe http://www.rosiamontana.org . Pentru mine Roşia Montană înseamnă un loc unde, în fiecare an popsesc indiferent care îmi este traseul ales în Apuseni. Un loc unde locuiesc, muncesc de plăcere, dar mai ales mă simt acasă. Ar trebui să vorbesc despre Stephanie “Sistar” Roth, supranumită Rothweiler. Nu am de ce, pentru că ne leagă o prietenie veche iată, de opt ani. Pe liderul Alburnus Major, Eugen David, la fel, ne ştim de la protestele din 2001-2002.

Dar, Rosia Montană este actualmente altceva. Este simbolul rezistenţei unor oameni împotriva abuzului capitalismului sălbatic. Pentru că, oricum l-ai lua, proiectul propus de Gold Corporation, este INACPETABIL, şi asta fărăr niciun fel de discuţie. Oricât ar încerca să-l îmbrace autorii lui în haine cât mai umane, el nu înseamnă altceva decât strămutarea masivă a populaţiei din zonă, raderea a trei munţi, distrugerea unuia dintre cele mai interesante situri arheologice, galeriile romane, locuri unde au fost descoperite plăcuţele cerate cu date despre prima atestare a unei localităţi de pe teritoriul României, Alburnus Major, actuala Roşie Montană. Proiectul respectiv mai înseamnă strămutarea cimitirelor, distrugerea unor biserici (în Roşia Montană regăseşti TOATE bisericile principale din România, greco-catolică, ortodoxă, reformată, evanghelică, catolică, unitariană) cu acordul tacit al mai marilor bisericii dar şi a preoţilor locali ceea ce este cu adevărat grăitor. În locul lor, Gold Corporation, după ce va extrage aurul şi argintul, ne va lăsa cadou un iaz de decantare cianurat dar şi plin de metale grele deosebit de periculoase, plumb, cadmiu, etc. O adevărată bombă ecologică cu ceas şi care va măsura în final aproape 800 ha în suprafaţă şi peste 100 m adâncime. Puteţi să vă închipuiţi ce ar însemna o simplă fisură produse în sarcofacul de beton menit să protejeze acest iaz?! Un soi de Cernobâl subteran care va infesta toate apele din aval... Ce mai, o “superbă” atracţie turistică pentru una dintre cele mai frumoase zone ale României. Motivul?! Banul. Totul a demarat şi continuat cu cârdăşia clasei politice româneşti. Toate guvernele ce s-au perindat (CDR, PSD, DA) au sprijinin necondiţionat proiectul, şi au închis ochii la abuzurile comise de către companie la nivel local pentru a-i convinge pe oameni să îşi vândă proprietăţile. Şi mulţi, ademeniţi de sumele uriaşe, le-au vândut. Pe sume la care nici nu îndrăzneau să viseze. Şi-au cumpărat apartamente (în Câmpeni, Abrud, Alba Iulia, sau chiar mai departe, maşini, acareturi). Mulţi dintre cei plecaţi îşi dau acum cu pumnii în cap degeaba. Sunt cazuri în care unii dezrădăcinaţi şi-au pus frânghia în gât. Acest gen de proiect seamănă la indigo cu multe altele comise de către companii multinaţionale prin lumea aşa zis a III-a. Noua Guinee, Ghana, Malazesia, Sumatra. Acolo, convingerea populaţiei a fost contondentă, s-a trecut la abuzuti fizice, opozanţii au dispărut sau au fost găsiţi asasinaţi. La Roşia Montană, totul a fost “mai subtil”. S-a practicat un terorism psihic de către oficiali ai companiei cu aprobarea tacită a autorităţilor locale, judeţene şi centrale. Justificarea?! “Progresul”, chiar cu de-a sila! Acelaşi progres care ni se bagă cu forţa pe gât, asta în timp ce, o mână de afacerişti veroşi şi politicieni corupţi îşi umplu buzunarele iar ţara este devastată.

Deci, Roşia Montană refuză să moară şi eu personal sunt convins că nu va muri. Asta datorită unor oameni care spun NU şi refuză orice compromis, cum sunt Eugen David, Ştefania Simion, Stephanie Roth şi mulţi alţii.

Dar poate că imaginile vor fi mai sugestive.

Ca de obicei, dimineaţa vin la birou unde beau cu “Sistar” o cafea. Buna. Şi povestită, desigur. La o cafea aflu noutăţile toate. Tot mai îmbucurătoare. Aflu de exemplu cum un noi investitor, un oarecare Kaplan, american, este prieten la cataramă cu cine altul decât George Soroş care a deschis în centru un birou de informare şi aparent de sprijin al contestatarilor. Numai că, Fundaţia Soroş a refuzat să semneze recenta scrisoare de protest a Alburnus Major trimisă lui Kaplan alături de ONG-uri de renume din ţară şi străinătate. Ei, şi cum se poate altcumva atâta timp cât George Soroş a făcut o mare parte din averea personală din extracţia de aur şi vânzarea de arme. Banul nu are miros chiar dacă stă la baza...Fundaţiei cu acelaşi nume...

Pe terenul lui Eugen David, un muzeu ce ar putea fi numit “Fân şi Artă”. Artizanii sculpturilor, artişti români şi străini, artizanul clăilor, Eugen David...

La polog, ne mai luăm câte-o pauză. Căldura este insuportabilă, la umbră, Diana, fetişcana care calcă clăile îi ţine un discurs tehnic tatălui. Cum să calci claia în sensul acelor de ceasornic...

Randamenul a fost maxim, poiana arată acum ca multe alte fânaţe din Apuseni. Fânul nu este numai o necesitate, dar şi un simbol.

Acţiunea “Fânul” se ţine acum sus în vârful muntelui, “La Mătuşa”, locul unde de câţiva ani a avut loc festivalul FânFest.

Până aici, urc cu sacul plin de băutură şi merinde pentru cosaşi însoţit de cel mai ecologist câine din România, Greenpeace. Cunoaşte drumul pe de rost, din păcate eu nu pot să îl respect în totalitate şi mă văd nevoit să urmez trasee mai....umane

Gold Corporation a cumpărat case şi terenuri cu un nesaţ pantagruelic. O sumedenie de case moarte au “crucea” capitalismului bătută în cuie pe pereţi. O casă lipsită de sufletele din ea este totuşi o proprietate...

Cu toate acestea, există şi optimişti. Andrei Gruber, un tânăr al cărui nume de familie descinde din a celor austrieci aduşi aici la minerit pe vremea imperiului, ajutat de către Alburnus Major, pune pe picioare o pensiune turistică. A muncit enorm, acum pensiunea este aproape gata. Puteţi afla detalii pe site-ul oficial al pensiunii (http://www.lagruber.rosiamontana.ro) are idei faine despre dezvoltarea turismului în zonă, realitatea este că Apusenii sunt tot mai vizitaţi de turişti români şi străini.

De sus, Roşia Montană apare ca un peisaj ireal de frumos, în pofida rănilor muntelui produse de cariera deschisă pe vremea comunismului, folosită acum drept argument justificativ de către promotorii actualului proiect... În depărtare, către Brad, masivul de calcare Vulcanul...

Exact în spate, unul dintre tăurile artificiale realizate tot pe vremea imperiului de către italieni, din ele era trimisă la cerere (şi contra plată desigur), apa către şteampurilde de zdrobit minereul aurifer. Acum, tăurile sunt locuri de recreere, Tăul Mare aflat la peste 1000 m altitudine cu o apă grozavă străluceşte ademenitor...

Astfel că, după ce fac o panoramă, cobor nerăbător să fac o baie bună chiar dacă nori negri prevestesc poaie. Am noroc să nu plouă, astfel că mă bălăcesc aproape două ore într-un loc unde în timpul săptămânii nu urcă ţipenie de om...

La coborâre, dau de o casă tipică de miner bogat, casă acum aproape o ruină face parte din “zestrea” mândă a Gold-ului (cum este numit aici generic Gold Corporation. Stâncile din fundal sunt ca un şvaiţer datorită galeriilor de mină vechi.


Există şi acum filoane cunoscute de către localnici unde aurul nativ doarme. Cu toate acestea, vechile concesiunui acordate localnicilor nu mai sunt recunoscute, totul a trecut în proprietatea Gold Coropration datorită cârdăşiei statului român. Nu ne vindem ţara, o dăm gratis. Asta se doreşte şi la Roşia Montană. Tăriceanu, Berceanu, Năstase, iată câteva dintre numel sub care abuzul s-a produs cu acte în regulă (?!), peste capul moţilor. O ruşine naţională alături de privatizări dubioase, contracte precum Bechtel şi altele asemeni...


Un comentariu:

alex spunea...

Incearca si

http://bl000g.wordpress.com/2009/09/11/intra-in-poveste-la-rosia-montana/