Plecare cu bița, cu trenul și regăsirea cu Iubirică

 Urma să plecăm diferit, Pe fete să le aducă Franco la gara din Orăștie iar eu cu bița la vale. Aveam de pedalat cam 25 km dar o parte din bagajele mai grele urmau să vină cu mașina. Astfel că drumul a fost o plimbare de plăcere, am plecat mai repede cu o jumătate de oră și am ajuns aproape odată cu mașina lui Franco. Cam acesta e traseul și profilul

Iubirică a dispărut de acasă prin luna mai. A fost o seară cu furtună, nu am mai dat de el și nici nu a mai apărut înapoi. Aici o fotografie cu el, una dintre ultimele lui fotografii făcute undeva în aprilie.

Am pus fotografia în fereastră, am anunțat prieteni, am mai pus-o și pe Samizdat, nimic, nimic, nimic..

Am urcat la Orăștie în tren, abia am încăput dar am reușit să o aburc și pe Mery. Ne-am luat rămas bun de la Franco, un tip fain, cu mult umor, am petrecut seri la rînd povestind și făcînd glume. Aveam să revin de cîteva ori la Mada să ne revedem.

Ajunși acasă, ne întîmpină mama. Foarte emoționată ne întreabă că ”ghici cine o venit”. Niciunul nu am reușit să ghicim nici prin cap nu ne trecea. ”Veverițul” (așa îl botezase mama. ce Veveriț mamă. Veverițul! Ne uităm unii la ceilalți, eu întorc curios capul și de sub frunzele de rabarbăr îl zăresc pe Iubirică. Slab, murdărel vizibil obosit, șchiopăta de laba stîngă din spate, Era încă speriat, cu greu l-a luat Marcela în brațe. A rămas pînă astăzi o enigmă unde a petrecut Iubirică cele trei luni. Desigur, fără nicio dovadă am dat drumul imaginației, tot felul de teorii. Important este că a revenit, avea să călătorească traversînd cu noi cu mașina Europa pînă în Irlanda de Nord și înapoi. Acum este bătrînel, a rămas singurul supraviețuitor din linia de pisici a Zuzicăi (care și-a găsit și ea locul de veci acum o lună între cei doi stejari de la Bendorf)

Alte tripuri n-au mai fost să fie. Tînjesc și acum, plecarea în irlanda ao considerat-o doar o pauză dar din păcate o formă urîtă de borelioză m-a determinat să abandonez orice idee de a mai alege să fac astfel de aventuri cu bicicleta.

Au rămas acestea trei, poate cele mai frumoase concedii petrecute de mine ever.