Apelul meu telefonic l-a luat ca din oală, emoție mare, i-am spus că aș veni câteva zile la el la pensiune. S-o bucurat nespus, eu la fel astfel că am bătut în cuie alternativa asta.
Ca de obicei am scotocit după un traseu de acces mai deosebit oarecum (adică cea mai simplă și soft soluție ar fi fost să aleg Alba Iulia-Zlatna-Abrud-Roșia. Am decis să merg pe unul mai dificil, cu o bună porțiune neasfaltată pe care l-am făcut la revenirea mea din ultima tură. Galda de jos-Galda de Sus-Întregalde-Bucium-Abrud-Roșia.
Urma să poposim o zi la sora mea în Ciumbrud (asta în ziua de sâmbătă 26 iunie) iar de acolo să "luăm" Apusenii.
Nu ne-am mai văzut cu sora de aproape un an. Ce am prins acolo o ploaie imensă, diluviană, cu multă gheață (dar nu mare). Veșnicele povești, tot mai multe amintiri, tot mai multe nostalgii care îți pun noduri în gât. Cățelușa Maia a fost o dulce, nu am mai scăpat de ea. Fricoasă de tunete ca și Baunică s-a refugiat în bucătărie pe banchetă, lipită de mine, prefăcându-se că doarme. Am ațipit destul de repede, a doua zi urma să intrăm în munți, știam traseul, știam că e greu, cu porțiunea neasfaltată dintre Galda de Sus și Mogoș pe serpentinele de la Ghioncani. Auzisem că o parte din drum se reparase dar merita să risc. Celelalte două alternative ar fi fost una prin Cheile Vălișoarei-Remetea-Buru-Valea Arieșului dar am auzit că drumul este o catastrofă iar cealaltă pe la Zlatna-Abrud.
Cert că am admirat norul celular ce s-a format peste munți Apuseni și care a venit direct peste noi, în două rânduri.
Nu ne-am mai văzut cu sora de aproape un an. Ce am prins acolo o ploaie imensă, diluviană, cu multă gheață (dar nu mare). Veșnicele povești, tot mai multe amintiri, tot mai multe nostalgii care îți pun noduri în gât. Cățelușa Maia a fost o dulce, nu am mai scăpat de ea. Fricoasă de tunete ca și Baunică s-a refugiat în bucătărie pe banchetă, lipită de mine, prefăcându-se că doarme. Am ațipit destul de repede, a doua zi urma să intrăm în munți, știam traseul, știam că e greu, cu porțiunea neasfaltată dintre Galda de Sus și Mogoș pe serpentinele de la Ghioncani. Auzisem că o parte din drum se reparase dar merita să risc. Celelalte două alternative ar fi fost una prin Cheile Vălișoarei-Remetea-Buru-Valea Arieșului dar am auzit că drumul este o catastrofă iar cealaltă pe la Zlatna-Abrud.
Cert că am admirat norul celular ce s-a format peste munți Apuseni și care a venit direct peste noi, în două rânduri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu