Deși au trecut doisprezece ani parcă ne-am despărțit ieri. Vorbesc aici de Eugen David președintele Alburnus Maior. Întâmplarea face ca să fi fost aproape simultan liderii a două campanii. Eu, împotriva Dracula Park, el, împotriva ”investiției” Gold Corporation. Bine, nu suportă comparație ca dimensiune. Dar scenariul a fost identic. Amândouă proiectele au avut sprijinul necondiționat al lumii politice de atunci, a serviciilor, a presei ”independente”. În amândouă, o mână de oameni au oprit două proiecte care păreau ”inexpugnabile”.
Există oameni providențiali iar Eugen este unul dintre ei. Moț căpos, slobod la gură, direct, adeseori ofensator, nu are mamă și nici tată ci doar proprietatea, vacile, țarina, pologul și liniștea pe care o avusese în vârf de munte. Dotat cu un realism pe care eu (naiv etern) nu l-am avut niciodată, a realizat că niciodată în astfel de cazuri nu vei avea sprijinul comunității. Comunitatea nu există, ea se diluează, dispare sufocată de interese discutabile. Eugen este un tip deconcertant. Este omul cu care nu poți să deții relații atinse de compromis. A rupt relații care păreau durabile cu tot felul de ”lideri” care ulterior au intrat în politică. Eugen refuză încăpățânat pentru că nu vrea să lingă unde a scuipat și nici invers. Ar fi putut să intre în politică dar de aceea a stat pe curul lui și și-a văzut de luptă. Dar aici pot să recunosc fără pic de modestie că am avut și eu rolul meu. La primul protest major din 2002 au apărut ”din neant” Noua Dreaptă și cei de la România Mare. Așa, neinvitați. Abia ce-l cunoscusem. Atunci i-am spus clar că, odată ce va face compromis cu aceste formațiuni nu va mai avea capacitatea să evolueze independent. Va deveni vulnerabil și captiv. Și am avut dreptate!
Cert este că Eugen este tot acolo la ”Țarina” lui, cu pologul și animalele de la fermă. Cum l-am lăsat așa l-am și găsit.
Așa am petrecut o săptămână în familie. Degustând brânza grozavă, slănina de casă mâncată ”din brișcă”, cireșata (din cireșe negre) delicioasă, palinca cum nu am băut nicăieri din prune mocănești.
O să aduc aici să postez toate fotografiile mele legate de protestele de la Roșia Montană. De la primul protest organizat de Stephanie Roth (pricoliciul) până la cele mai recente (inclusiv cele de la Dublin)
Protestul din luna aprilie 2002 (Stephanie Roth)
În sfârșitul lunii iulie 2002 a urmat al doilea protest deja mult mai bine organizat (18 ONG-uri de mediu din toată țara). A fost precedat de o conferință ”brainstorming” ce a avut loc la un popas din Alba Iulia chiar pe malul Mureșului de unde ne-am deplasat la Roșia Montană.
Masa rotundă organizată de Institutul Ecumenic Turnișor în iulie 2007 continuată cu o vizită la Roșia Montană
Proteste în centrul Dublinului, septembrie-octombrie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu