Primul trip, anul 2007. Cu trenul la Teiuș și cu bița la Aiud

 Trebuia cumva să ies. Să găsesc ceva ce să mă dilueze în adrenalină. Să uit. Și asta nu putea fi decît natura. Și bike-ul...

Ce citiți acum este scris în ziua de grație 27 ianuarie 2021. Adică după 13 ani de la primul trip cu bike-ul în Apuseni. Cum a început toată povestea?!

Toată vara lui 2007 am făcut ture de cîteva zile cu dormit prin cort, prin șuri împrejurul Sighișoarei. Copșa Mare, Mălâncrav, Felța, Iacobeni. Pe drumuri forestiere cu traseele întocmite cu ExpertGps direct pe harta calibrată a programului. Încă pe atunci programul nu avea acces online la mapbox ca acuma dar eu pasionat de GPS, trekking și topografie am intrat într-o gașcă faină cu membri de prin Slovacia, Ungaria, Croația, Austria, Cehia, Polonia, Slovenia. Și care s-au pus pe făcut un open source map pentru GPS-uri. Cu condiția să pui la comun datele înregistrate de tine în diversele tale tripuri. Astfel am ajuns să am pe GPS acces la o hartă extraordinară dar asta numai după ce mi-am achiziționat eTrex Vista Cx (în 2008) care recepționa foarte bine semnalul GPS și în ultimele văgăuni. În 2007 aveam primul eTrex fără facilitatea instălării unie hărți așa că mi-am încăcrat în format gpx traseele făcute acasă pe programul ExpertGps. Traseul pe care mi l-am propus inițial a fost:

Sighișoara - Teiuș cu trenul

Teiuș - Aiud - bicicletă

Apoi numai bike: Aiud - Pădurea Sloboda - Rîmeți sat - Valea Barnii - Poienile Mogoș - Bucium - Roșia Montană (unde să stau cîteva zile la prietenul Eugen David) iar de acolo să mă întorc pe Valea Arieșului iar de la Buru, prin Rimetea să revin la Aiud la sora mea. Din păcate la Roșia Montană a trebuit din motive fortuite să renunț la continuarea călătoriei. CaM 200 Km.

Plecarea din Sighișoara era planificată înaintea jumătății lui August dar a trebuit de două ori să o amîn din cauza unei tendinite. Și așa am plecat cu suficiente dubii că tendonul de la genunchiu stîng nu-mi va face din nou figuri...

Poate te întrebi de ce nu am mai continuat cu descrierea călătoriei (nu am finalizat-o de exemplu pe cea din 2009 dar o voi face acum)...

Cel mai solid motiv a fost că am demarat proiectul de a merge să lucrez în Irlanda de Nord. O grămadă de formalități dar și lecții de engleză de specialitate (medicală), interviuri, iar apoi odată rupt de acest jurnal, l-am părăsit cu intenția de a-l relua odată și odată. Nu a fost să fie, a apărut Irlanda cu farmecul ei dar și lucrul pe rupte astfel că numai de blog nu-mi ardea.

Apoi, revenit în 2014 acasă, am făcut o formă gravă de borelioză care m-a transformat pentru o perioadă în legumă. A fost nasol de tot. După aproape un an am început să-mi revin, toată colecția mea de fotografii avusese făcut un back-up doar pînă în anul 2004 pe DVD-uri și am decis să reiau salvarea fotografiilor din 2004-2014 de pe HDD extern după ce l-aș fi importat cu FastStone pe HDD-ul nou. Numai că, după două zile de ”sughițuri” HDD-ul a ”crăpat” la anul 2006. Adică nu am mai putut recupera absolut nicio fotografie. Practic mai bine de jumătate din arhiva mea de poze era dusă. L-am și trimis acum doi ani la un studio de recuperări din Cluj dar nici ei nu au reușit nimic. Se duseseră toate fotografiile făcute cu DSLR-ul din Apuseni. Cum să mai finalizez jurnalul fără fotografii (unele făcute în format RAW!)?!

În 14 ianuarie 2021 mi-am zis să-mi fac ceva rînduială prin cele cîteva HDD-uri exterene. Am coborît la parter unde fusese PC-ul pînă în toamna trecută și am luat cele trei HDD uri (două dintre ele nu le puteam conecta decît cu adaptoare pentru USB pentru că se stricaseră conectorii). Dar primul pe care l-am luat a fost Samsungul de 1,5 Tb, l-am conectat și mi-au apărut cîteva foldere printre care și FOTOGRAFIE. M-am gîndit că poate că atunci cînd am văzut că îmi pierdusem datele am făcut și pe el un back-up de pe DVD-uri pentru că aveau și ele o vîrstă. Doream să-mi arhivez baza de date cu un open source foarte bun de gestionare a fotografiilor (tag-uri categori, tot tacîmul) se cheamă digiKam deoarece Adobe Bridge-ul CS5 deja dădea o grămadă de rateuri cu W10 și crăpa foarte des. Am deschis într-o doară folderul (atunci cînd am încercat să fac back-up-ul de pe celălalt HDD pe acesta nou exact asta se întîmplase) Importasem cu FastStone View-erul rădăcina, el a început să formeze folderele inițial și le-a și scris, ajunsese pînă în 2014 plus subfolderele care reprezentau lunile dar atunci cînd a început să importe și fotografiile a crăpat la 2006. Celelalte foldere goale. Așa că m-am gîndit că atunci de nervi am mai făcut un back-up pe Samsungul ăsta. Cînd m-am dus acum totuși la 2007, apoi 2008 apoi 2009 etc... m-a luat cu transpirații. Erau! Toate pozele! Făcusem acest back-up cu cîteva zile înainte de a reveni din Irlanda! Woow!

Astfel că acum am intrat în posesia unui M-writer și voi face back-upuri toate, inclusiv colecția de filme pe M-discuri.

Cam aceasta a fost aventura cu acest blog care risca să rămînă neterminat. Voi încerca să rememorez trip-ul din 2007 și voi posta toate fotografiile și cele nepublicate din 2008 și 2009.

Merida, e vorba de prima biță cu adevărat de încredere. Am cumpărat-o de la un magazin din Mureș în primăvară. Și nu a fost ieftină deloc. La magazin mi-au montat frînele pe disc, altă căciulă de bani. Dar a meritat. Suspensie doar pe față, numai bună pentru drumuri de Apuseni, ar fi trebuit să trag prea tare pe un full suspension. Încărcată la greu. Pacuri pe față și spate, cort, toporișcă, haine de schimb, trusă medicală, pompă, oricum abia am ridicat-o în tren. M-a ajutat conductorul care m-a trimis într-un loc unde încăpea și bița. I-am dat un bonus să mă ajute să o și dau jos la Teiuș.

Sincer, nu pedalasem cu ea atît de încărcată. Părea că trag de o căruță și la început am avut probleme cu echilibrul și mai ales la viraje trebuia să fiu foarte atent. Poate că a fost bine că am avut de pedalat 14 kilometri pe șosea normală. Doar că traficul, fmm de trafic, șoferi care te claxonează cînd sunt în dreptul tău la depășire, aveam, să am mai multe astfel de întîmplări.

Am ajuns la fabrica unde lucra sora mea Lucia și cumnatul Cornel. Cornel m-a dus să pun bița la ei în garaj, apoi am mers în casă să mă odihnesc. Cam simțeam picioarele și eram destul de descurajat. Plus că spre seară a început să picure. Prognoza însă părea ok așa că am decis ca a doua zi să plec. Să plec. Dacă aș fi renunțat ar fi fost o înfrîngere cumplită.