LUNI, 28 iulie 2008
Păi nu?! De ce să stai imobil, încremenit, scârbit când poți să pleci măcar pentru o perioadă (mereu mult prea scurtă) acolo unde nu-i țipenie de om?! Să pleci, (sau cum spuneam într-un al text ținut la păstrare până se murează), să-ți schimbi cu totul numele, pielea, identitatea, să ți le anulezi, pentru a reveni enigmatic din locuri pe care le vei păstra secrete. Să pleci, mereu și mereu fără a ajunge undeva anume. Doar plecarea, misterioasă, incitantă, ademenitoare...
Pregătiri
Mery(da) se simte tot mai bine. Stă bine și cu frânele, am spălat-o și am uns-o, e ca o fată mare și foarte nărăvașă. Mai trebuie să îi umflu roțile, credeam că anul acesta vor fi mai puține bagaje decât anul trecut. Nțțț.. Se adună to felul de chestii, aproape că s-a umplut patul, cum naiba să iei un pat plin cu tine pe bicicletă?! Altădată era mai simplu, când o tăiam pe munte, rucsacul era mereu pregătit, gata de start, “ud”, numai bun de aburcat în spinare. Acum treaba se schimbă, scheisse. Dacă ai acumulatori, musai îți trebuie încărcător. Alt încărcător pentru telefonul mobil, poate mai sună un fraier că îl doare măseaua, și, desigur, un altul pentru acumulatorii de la E-510 care desigur că sunt un format special. Un buzunar, numai chestii de-astea. Colac peste pupăză, mai trebuie trusa de scule, trusa medicală, trusa de truse, trusoul pentru căsătoria cu Apusenii. Cortul este mai ușor cu un kil față de precedentul. Mâncare mai puțină, am renunțat la ceaun și am acum un set de campanie superușor. Dar cel mai mult loc ocupă treningul. Parcă văd că n-o să îl folosesc, deși... Sigur este că dacă nu-l iau o să tragă o “mocănească” din aia de o să-mi clănțăne dinții pe ceașca de cafea. Oh, da, să nu uit cafeaua!!! Ce mă fac dimineața în creierul munților când se invită ursoaica la cafea?! Naşpa, o să bem din aceeași ceașcă.... Măcar, după aia o pun să îmi strângă cortul cu mine cu tot... și să mă care și pe mine și pe Mery până la primul popas... Mai trage și “biblia” la care nu pot să reenunț, “Walden Pond” a lui Henry David Thoreau. Care, desigur mă va însoți și în ultima călătorie, care o fi aia... Dar, după ce ai citit-o, constați că nu mai ai nevoie să citești nimic altceva.
În jurul meu, frisoane. Ca de obicei, mama nu poate concepe că o iau singur pe coclauri când, pe vremuri (asta când aveam 4-5 ani) îmi era frică și de umbra motanului. Ce-mi trebuie mie sălbăticie?! Chiar! Când pot sta de exemplu o zi în centrul Sighișoarei să-i admir fauna. Safari în Sighișoara, și dacă dau o raită și în primărie, aș avea toate motivele să mă simt mai om. Din fericire, perspectiva de-a înnopta în vecinătatea lupilor, urșilor, râșilor, mă încântă! Este foarte probabil să îmi lipsească o doagă. Dar, chiar dacă aș avea-o, aș vinde-o cu prima ocazie oricui căruia își dosește să fie “normal”....
Păi nu?! De ce să stai imobil, încremenit, scârbit când poți să pleci măcar pentru o perioadă (mereu mult prea scurtă) acolo unde nu-i țipenie de om?! Să pleci, (sau cum spuneam într-un al text ținut la păstrare până se murează), să-ți schimbi cu totul numele, pielea, identitatea, să ți le anulezi, pentru a reveni enigmatic din locuri pe care le vei păstra secrete. Să pleci, mereu și mereu fără a ajunge undeva anume. Doar plecarea, misterioasă, incitantă, ademenitoare...
Pregătiri
Mery(da) se simte tot mai bine. Stă bine și cu frânele, am spălat-o și am uns-o, e ca o fată mare și foarte nărăvașă. Mai trebuie să îi umflu roțile, credeam că anul acesta vor fi mai puține bagaje decât anul trecut. Nțțț.. Se adună to felul de chestii, aproape că s-a umplut patul, cum naiba să iei un pat plin cu tine pe bicicletă?! Altădată era mai simplu, când o tăiam pe munte, rucsacul era mereu pregătit, gata de start, “ud”, numai bun de aburcat în spinare. Acum treaba se schimbă, scheisse. Dacă ai acumulatori, musai îți trebuie încărcător. Alt încărcător pentru telefonul mobil, poate mai sună un fraier că îl doare măseaua, și, desigur, un altul pentru acumulatorii de la E-510 care desigur că sunt un format special. Un buzunar, numai chestii de-astea. Colac peste pupăză, mai trebuie trusa de scule, trusa medicală, trusa de truse, trusoul pentru căsătoria cu Apusenii. Cortul este mai ușor cu un kil față de precedentul. Mâncare mai puțină, am renunțat la ceaun și am acum un set de campanie superușor. Dar cel mai mult loc ocupă treningul. Parcă văd că n-o să îl folosesc, deși... Sigur este că dacă nu-l iau o să tragă o “mocănească” din aia de o să-mi clănțăne dinții pe ceașca de cafea. Oh, da, să nu uit cafeaua!!! Ce mă fac dimineața în creierul munților când se invită ursoaica la cafea?! Naşpa, o să bem din aceeași ceașcă.... Măcar, după aia o pun să îmi strângă cortul cu mine cu tot... și să mă care și pe mine și pe Mery până la primul popas... Mai trage și “biblia” la care nu pot să reenunț, “Walden Pond” a lui Henry David Thoreau. Care, desigur mă va însoți și în ultima călătorie, care o fi aia... Dar, după ce ai citit-o, constați că nu mai ai nevoie să citești nimic altceva.
În jurul meu, frisoane. Ca de obicei, mama nu poate concepe că o iau singur pe coclauri când, pe vremuri (asta când aveam 4-5 ani) îmi era frică și de umbra motanului. Ce-mi trebuie mie sălbăticie?! Chiar! Când pot sta de exemplu o zi în centrul Sighișoarei să-i admir fauna. Safari în Sighișoara, și dacă dau o raită și în primărie, aș avea toate motivele să mă simt mai om. Din fericire, perspectiva de-a înnopta în vecinătatea lupilor, urșilor, râșilor, mă încântă! Este foarte probabil să îmi lipsească o doagă. Dar, chiar dacă aș avea-o, aș vinde-o cu prima ocazie oricui căruia își dosește să fie “normal”....
