Așa cum presimțeam, surprizele nasoale apar la sfârșit. Am îmbăiat-o pe Mery, ia-m curățat pinioanele și lanțul cu benzină, am gresat-o, am montat al doilea portbagaj când....
Nu dau nici în ruptul capului de trusa de imbusuri fără de care nici pomeneală să plec la drum. Naşpa! Mi-am răscolit dulapurile, sertarele, memoria, degeaba. Din primăvară de când am desfăcut-o bucăți, nu am mai folosit trusa. Salut trusă și plecarea de marți! Shit! Mâine umblu să cumpăr o alta, așa că... Semn prost?! Ha, este, pierd o zi de vâjâit prin pădurile Apusenilor, deci e o dramă, habar n-aveți. Oricum, între timp o să se mai coacă niște afine, mai ies câțiva hribi și urechiușe, asta ca să vă fac poftă ;). Deci, mâine va fi o zi plină de...plictis. Am vorbit cu Eugen, are nevoie de om la polog. Eu sunt ăla. Anul trecut am ajuns după polog (și după FânFest) dar am prins culesul prunelor. E clar, va trebui să testez ce naiba a ieșit din prunele alea, să le mai dau cu tifla celor de la Gold, va fi distracţie ca de obicei. Serile, rupţi de oboseală, la o palincă, vinețele prăjite în untură, smântână cu mămăligă. Uauu! Sigur, mai calc pe la Ştefanii să bem “un cafee”, c-au înnebunit fetele astea, numai luptă mai au în cap. Iară o să găsesc pe acolo cine știe ce aiurit, ca anul trecut americanul ăla de care nu am mai scăpat nici în ruptul capului. Un ciudat mofturos și destul de nesimțit. Fauna ce se perindă pe acolo mă pune în mișcare. Plus mă va distra panica celor de la Gold la vestea că sunt iarăși la Roșia. Să le fie de bine! Pentru mine Roșia Montană este echivalentul concediului absolut. Altădată mi-aș fi pus cortul la Tău Brazi. Dar asta a fost...altădată. Atunci înotam printre șerpii de apă, frigeam seara urechiușe, până ne-a gonit furtuna. Ne-a gonit tocmai hăt, sus, în casa “mătușii”. Clătite cu fragi și afine. ILDA. Somn. Apoi, anul următor, în șură, pe fân. Ascultam cum trăsnește și toarnă cu găleata. ILDA. Somn. Cam asta este Roșia Montană, o haltă în care mi-am răstignit pentru un timp sufletul.
Nu dau nici în ruptul capului de trusa de imbusuri fără de care nici pomeneală să plec la drum. Naşpa! Mi-am răscolit dulapurile, sertarele, memoria, degeaba. Din primăvară de când am desfăcut-o bucăți, nu am mai folosit trusa. Salut trusă și plecarea de marți! Shit! Mâine umblu să cumpăr o alta, așa că... Semn prost?! Ha, este, pierd o zi de vâjâit prin pădurile Apusenilor, deci e o dramă, habar n-aveți. Oricum, între timp o să se mai coacă niște afine, mai ies câțiva hribi și urechiușe, asta ca să vă fac poftă ;). Deci, mâine va fi o zi plină de...plictis. Am vorbit cu Eugen, are nevoie de om la polog. Eu sunt ăla. Anul trecut am ajuns după polog (și după FânFest) dar am prins culesul prunelor. E clar, va trebui să testez ce naiba a ieșit din prunele alea, să le mai dau cu tifla celor de la Gold, va fi distracţie ca de obicei. Serile, rupţi de oboseală, la o palincă, vinețele prăjite în untură, smântână cu mămăligă. Uauu! Sigur, mai calc pe la Ştefanii să bem “un cafee”, c-au înnebunit fetele astea, numai luptă mai au în cap. Iară o să găsesc pe acolo cine știe ce aiurit, ca anul trecut americanul ăla de care nu am mai scăpat nici în ruptul capului. Un ciudat mofturos și destul de nesimțit. Fauna ce se perindă pe acolo mă pune în mișcare. Plus mă va distra panica celor de la Gold la vestea că sunt iarăși la Roșia. Să le fie de bine! Pentru mine Roșia Montană este echivalentul concediului absolut. Altădată mi-aș fi pus cortul la Tău Brazi. Dar asta a fost...altădată. Atunci înotam printre șerpii de apă, frigeam seara urechiușe, până ne-a gonit furtuna. Ne-a gonit tocmai hăt, sus, în casa “mătușii”. Clătite cu fragi și afine. ILDA. Somn. Apoi, anul următor, în șură, pe fân. Ascultam cum trăsnește și toarnă cu găleata. ILDA. Somn. Cam asta este Roșia Montană, o haltă în care mi-am răstignit pentru un timp sufletul.
