cu bicicleta prin Apuseni

Per pedes spre paradisul Madei

2009-08-24T09:32:00.083+03:00

Șansa de a ajunge aici se datorează tot internetului. Și poate cel mai bun și informat site despre munții Apuseni este www.karpatenwilli.com. Cele trei chei grupate exact după forma unui trifoi, sunt destul de puțin cunoscute. Aș putea spune, din fericire. Dintre ele, două, Madei (sau Măzii) și Glodului nu pot fi parcurse decât cu piciorul, adeseori fiind obligat să traversezi zone prin apă, uneori până la brâu. Mi-am propus să “fac” Cheile Madei. Aș fi avut două posibilități. Prima, să o iau pe Mery de coarne și să cobor vijelios spre Băcâia, Bozeș, și să revin la Mada-sat. Problema era aceeași, ar fi trebuit să revin prin chei la biță, să trag tare să mă întorc la “hotel”, ori să aduc și cortul. A doua, mai plauzibilă dar și mai practică, ar fi fost să urmăresc traseul de cruce albă pe pătrat roșu din Cheile Cibului, la Ardeu per pedes . Trebuie să recunosc că, din acest punct de vedere, traseele sunt foarte bine marcate, excepție făcând o porțiune ce coboară din Cheile Cibului la Ardeu. Camerista de la Cib, un soi de “bărbătoi” simpatic, genul de mocancă cu care ursul nu și-ar dori să se întâlnească, mi-a povestit cum făcea ea zilnic naveta la Ardeu prin “După Colți”. La Ardeu ca să prindă autobuzul de...Geoagiu!. O relatare absolut derutantă, și, mai ales când afli astfel de relatări, ar fi mai mult decât util să rămâi prudent. Pentru că, aveam să o aflu, naveta cameristei nu era nici pe departe ceea ce înțelegem noi prin termenul “navetă”. Asta îmi amintește, ca să fac o paranteză, de o povestire hazlie de-a lui Eugen David despre diferite “personalități ”de prin Bucium. Ci-că erau două femei care făceau naveta din Bucium la Abrud numai pe jos. Aveau un randament uimitor (pentru noi, cei de la șes). Odată, un șofer de autobuz cu mineri le-a văzut mergând exact în dreptul stației și a crezut că așteaptă autobuzul. A oprit și a deschis ușa așteptând să urce. Ele, nimic. No, nu urcați odată, s-a enervat șoferul?! Apăi nu, că ne grăbim...

În primul rând, din Cib până în chei faci vreo doi kilometri. E plimbare. Apoi, în chei, traversezi pârâul și, pe lângă casa pădurarului care a amenajat un interesant heleșteu, urmezi marcajul amintit pe la poalele Pietrei Ursului.

Și până aici e plimbare de plăcere. Apoi, poteca se “lipește” tot mai tare de perete până ajungi “După Colți”.

Sunt chiar niște colți de calcar, o săritoare la care ajungi după ce traversezi pe potecă o porțiune de vreo 10 m unde ești suspendat între peretele de stâncă la dreapta și o prăpastie amețitoare la stânga. Dar panorama este devastatoare. Astfel că îmi găsesc un loc potrivit unde să mă odihnesc, la umbra unor oțetari. Aud în spate, sus, într-un horn, un soi de miorlăit nefiresc, când am întors capul abia am putut vedea umbra râsului strecurându-se pașnic. La o asemenea întâmplare ajungi să meditezi ani de zile, pentru că este un adevărat noroc să vezi această minune a Naturii încă în habitatul ei natural. Apoi, m-am holbățit minute în șir prin binoclu la o acvilă ce stătea cocoțată impertinent sus pe creastă. Un loc unde nu ar fi putut ajunge nimeni, am apreciat eu, nici măcar râsul. Probabil acolo era cuibul. Am prins-o exact în momentul când s-a detașat de stâncă. Am zis bine “detașat”. A “mirosit” un curent ascendent și pur și simplu a plonjat în el fără ca măcar să bată odată din aripi. Lenevia a continuat minute în șir, până când, tot fără o bătaie din aripi măcar, s-a transformat într-un punct negru pe azuriul cerului...

De aici, Valea Băcâiei se vede în toată splendoarea ei. Acolo sus, simți că mai-mai ai putea urma exemplul acvilei...

Purced la traversare deși nu prea pot realiza ce mă așteaptă “După Colți”. Odată ajuns pe săritoare, ești derutat. În față, chiar sub vârful nasului prăpastia, în dreapta este o fisură, practic o “carie în colți”, pe acolo se coboară, sunt niște scări de lemn destul de șubrede, dar altă cale nu există. Peretele este surplombat, zăresc pe el cu coada ochiului pitoane, căi năzdrăvane deschise de alpiniști.

Apoi, pierd marcajul, este suficient să-l ratez într-un loc pentru a bâjbâi suficient de mult. Practic, ajung într-un hățiș de oțetari și tufe de porumbe, verific gps-ul, nu-i niciun bai, odată ce am trecut săritoarea am virat către vest către Ardeu, în cel mai rău caz aș ajunge tot către Băcâia, dar este practic imposibil să mă rătăcesc. Ajung pe o coastă calacaroasă înierbată, de acolo îmi apar în toată splendoarea lor, Pleșa Mare și Pleșa Mică, cele două masive calcaroase între care, râul Geoagiu și-a ferestruit făgaș.

Aspectul lor îmi aduce mai degrabă aminte de cel de pe coasta dalmată, vegetația este deosebită. În primul rând, stejarii. Sunt alții, cu totul diferiți de cei de la Breite. Par niște copii rătăciți, de cer (Quercus cerris) și gârniță (Quercus frainetto), soiuri specifice peisajului mediteranean. Jos, în dreapta zăresc câteva acoperișuri, sunt sigur că este Ardeul, problema este că până acolo ar trebui să găsesc o potecă cât de cât accesibilă. Pentru că, am nimerit într-o pășune (de vite, oile, ca peste tot în Apuseni sunt rare), care au creat un labirint de poteci marcate doar de baligile lor somptuoase. Astfel că, rătăcesc cel puțin o jumătate de oră până nimeresc pe un drumeag de care. Îl abordez hotărât, el mă scoboară de-a dreptul în inima satului. Nu știu de ce înțelesesem că în Ardeu ar fi vreo pensiune. Nu știu nici de ce îmi imaginasem că Ardeu este nu știu ce fel de așezare importantă. Aveam să îmi amintesc de cetatea dacică de la Ardeu, cea mai importantă de la nord de râul Mureș, care cetate, în afară de faptul că nu este deloc semnalată de către autoritățile locale pentru vizitatori (doar un panou informativ, dar nici o săgeată ceva care să te îndrume), era mai-mai să fie distrusă complet de o carieră de calcare deschisă cu aprobarea primarelui din Balșa, comuna de care Ardeu aparține. A fost salvată doar la protestul a sute de istorici și arheologi din țară și nu numai. Fenomenul mi se pare extrem de familiar, am senzația că primarii tuturor localităților din România, de la cea mai măruntă până la “hai mai mare”, nu sunt decât niște clone...

Ajung în Ardeu, mai bine zis, mă rostogolesc însetat în buricul satului topit de căldură. Este o așezare de unde poți accesa toate cele trei chei, așezată aproximativ în mijlocul “trifoiului”. Încerc să aflu detalii despre o pensiune, în van. La școală, muncitorii care o renovează nu sunt localnici, dar mă îndrumă amabili către micromagazinul din capul satului. E și locul unde se colectează laptele, simt nevoia să beau o bere rece cu toate că nu știu cât mai am de mers. Ajung la “Meteșan”. Peste drum, casa cu o curte plină de flori. O babă îmi spune scurt că magazinul este închis. Asta știu, scrie pe programul Sci-Fi (deschis de la ora 7-8 și 18-20!)... Și totuși nu s-ar putea să..., încerc să îmbun murătura zbârcită... Cu chiu cu vai o cheamă pe nevasta nepotului (proprietarii magazinului). O fâșneață blondă cu ochi de cicoare, amabilă și dornică de povești. Nu are bere rece, dar dacă am răbdare, pune una la congelator, peste înghețată. Între timp, cer și obțin informații. Nici pomeneală de pensiune, cât despre dormit pe la careva prin fân... să întreb. Cu toată nesiguranța, rad o “timișoreană” care se duce direct prin pori, în atmosferă. Între timp, mocănița blondă mă pune în legătură cu mama soacră care, în spate, ciupelește niște pui de carne cu aspect de curci obeze. Ahaa, la Mada este o pensiune, îi spune parcă “paradis” (nu-mi sună prea bine, termenul îmi ridică suficiente semne de întrebare pentru a-mi dori să ajung vreodată acolo, iar când mai este și pe pământ, atunci... De data asta aveam să mă înșel, iată ce înseamnă să pleci cu idei preconcepute) în schimb aflu cum pot să abordez traseul până acolo. Nimeni nu îl parcursese, astfel că, tot ceea ce aflu este o scurtătură pentru a nu mai ocoli până la Balșa și apoi...înapoi. Din păcate, am de făcut patru kilometri pe șosea. Să ies din Ardeu, să urc câteva serpentine, apoi să cobor către Balșa. Lângă drum, o casă veche pe post de muzeu însă nimeni să îmi faciliteze intrarea, așa că mă mulțumesc cu o fotografie din exterior.

Trec pe lângă o livadă unde cosește la umbră un moșneag. Îi dau binețe, răspunde, e dornic de vorbă. De ce cosește pe căldura asta?! De plictiseală, și doar la umbra prunilor... E trist, mare parte din prune sunt pe jos, încă verzi, câteva nopți friguroase le-au “ars” cozile. Astfel că palinca de anul ăsta s-o cam dus. Asta da nenorocire!

Găsesc cu ușurință scurtătura. Mă duce prin fânețe de unde se întrezărește foarte bine intrarea dinspre nord în chei. Sunt puțin dezamăgit, mă așteptam la ceva mai spectaculos, iar din cele câteva fotografii postate pe Google Earth, fotografii luate cred cu telefonul mobil, nu puteam să îmi fac în niciun fel o idee...

Poteca mă duce din fericire direct în râu. Acolo descopăr marcajul, triunghi albastru pe triunghi alb. Traseul este...râul. O cale de apă curată. Știu că are aproape doi kilometri și..cam atât. Mă echipez pentru o excursie...acvatică, cele mai importante fiind sandalele. Sunt sandale de treking, care iată, își fac treaba al treilea an consecutiv. Iar prin apa plină de bolovani a merge desculț ar fi fost un supliciu... Și destul de riscant din motiv de ... vipere.

Odată ajuns în pârâu, atmosfera se schimbă radical. Este, până la intrarea în chei, un drumeag de apă limpede acoperit de o boltă de arini, e răcoare, calm, liniște, doar pașii mei prin apă.

Brusc, peisajul se schimbă, pereți de calcar golași se strâng spre firul apei, urmează un traseu greu de descris în cuvinte. Noroc că am avut trepiedul la mine pentru a suprinde și ceva din răcoarea imaculată a văii. Și aici, las doar succesiunea de fotografii să vorbească...

Desigur că nu pot rata momentul să fac o baie bună...

Și apoi, “navighez” mai departe...

Din descrierea de pe internet știam că undeva pe la mijloc este un izvor de apă minerală. Și ajung la un anumit moment într-un loc unde, cineva construise un dig de pietriș care separa vadul Geoagiului de... altceva. Escaladez digul și dincolo descopăr un adevărat pârâu de apă limpede bolborosind dintr-o bortă din stâncă. Ăsta e izvorul, doar că, de foarte curând, cineva îi amenajase cu beton ieșirea, cofragurile încă erau prezente. Sper că nu o fi vorba de vreun întreprinzător care peste noapte va capta întreg șuvoiul pentru a-l valorifica. Apa este o minunăție. Rece ca gheața. Este minerală, gustul este tipic, dar lipsită de acel gust foarte frecvent de sulf. Și foarte puțin gazoasă. Beau în delir, mă spăl cu apă minerală, senzația este stranie, cu toate că mă scăldasem doar cu ceva vreme înainte, dușul cu apă minerală avea ceva cu totul aparte, era ca o mângâiere rece dar extrem de catifelată care îmi ia oboseala cu mâna. Garminul îmi arată că deja parcursesem 18 km.

Și, ies din chei, poarta dinspre sud este incomparabil mai frumoasă. La gura lor, câteva case ce par părăsite, nu îmi cred ochilor în ce loc minunat pot trăi unii. Dau de un drumeag care mă scoate în sat. Nici nu apuc să parcurg câteva zeci de metri când, din stânga se ivește o locuință ce aduce a pensiune. Ajung la intrare, este deschis.

Mada Paradiso

Pensiunea a fost construită acum câțiva ani de familia Piscitelli. Franco și Melania. Franco este italian, Melania, timișoreancă cu origini în zonă. Au lăsat afacerea din Italia și au început aici o cu totul alta. O pensiune agroturistică. Dar, cu adevărat agroturistică. Obosit, am intrat în curte, am fost întâmpinat de Franco. Imediat după, o bere rece, adusă de Melania. Am băut pe terasă, oamenii mi-au plăcut imediat. Cu toate că inițial hotărâsem să rămân doar o noapte, la nici o jumătate de oră am decis că voi rămâne două. Și bine am făcut! Am scăpat de cheful de la Casa David, și aveam să mai repet odată traseul prin chei, de data asta odihnit.

La Mada Paradiso, mănânci italienește. Și regește. Franco a preparat din telemea de oaie un soi de Pecorino Sardo de-a dreptul delicios. Slănina crudă pritocită între plăci de marmură și bine condimentată m-a convins că este mai bună decât cea afumată, a noastră. Omleta cu frunze proaspete de busuioc, roșiile din grădina proprie, pasta de măsline cu anșoa și usturoi, spaghetele cu sos de vegetale, vinetele uscate la soare și ținute în saramură cu usturoi și măghiran, ce desfătare. Fiecare masă încheiată cu câte un păhărel de limoncello, pentru a ușura digestia. Și într-un final, un tiramisu ca la el acasă. Iar într-o seară ne-am desfătat cu o porție de raci capturați din Geoagiu, care și el colcăie de crustacee, semn că apa este (încă) curată. Cu toate că nici de aici nu lipsesc pungile de plastic și peturile multicolore...

Aurora, puștoaica cu comportament pur latin (deh, sângele apă nu se face...) a încălzit atmosfera mereu și mereu, depănând povești suprarealiste.

Cu toate că site-ul lor este numai în italiană www.madaparadiso.com, aș sfătui pe oricine să petreacă acolo măcar câteva zile. Desigur, cine dorește liniște..

Mada, un sătuc unde mai poți zări case mai vechi de 100 de ani, risipit pe coastele calcaroase ale munților, mai este vizitat din când în când de turiști. Unii dau o fugă de la Geoagiu Băi aflat la doar 14 km distanță. Ajung pentru că “au auzit” de chei. Majoritatea sunt foarte dezamăgiți pentru că...nu pot pătrunde cu mașina înăuntru. Alții, fac o plimbare până la gura cheilor unde se opresc pentru că ideea de a pătrunde prin apă în interior le repugnă. Am remarcat și câțiva străini care cunosc neașteptat de bine cheile. Sunt adevărații pasionați de ecoturism, îi ghicești dintr-o privire.

Șederea la Mada Paradiso m-a decis să schimb planul și să îmi închei periplul tot aici, împreună cu familia. Și, mărturisesc că nimeni nu a regretat deloc.

Foarte probabil cele două masive de calcar care formează Pleșa Mare și Pleșa Mică arată înăuntrul lor precum un șvaițer. Am reușit să fac o vizită scurtă într-o peșteră din Pleșa Mare, Peștera Zidită.

Care sunt motivele ridicării acelui zid de piatră de la intrare, greu de spus. Unii cred motivul ar fi, mascarea intrării, pentru a fi protejată colonia de lilieci, după părerea mea, puțin plauzibil. Oricum intrarea este foarte bine mascată de vegetație, gura peșterii fiind destul de sus astfel că oricât ai căuta cu privirea (chiar dotată cu binoclu), nu ai reuși să detectezi intrarea. În al doilea rând, accesul se face prin două tuburi de calcar succesive, pe care nu le poți traversa decât târâș. Chiar așa, în prima cameră, de fapt o hală imensă de circa 15 m înălțime, este întuneric beznă deja, astfel că fără o sursă de lumină sigură, ar fi riscant să te aventurezi.

La fiecare pas dai de cotloane adiacente, iar iluminarea insuficientă te derutează mai ales la revenire.

Am intrat dotat atât cu lanterna frontală cât și cu un reflector pe acumulatori de la o cameră video. Afară, o căldură sufocantă, la doar câțiva metri în interior, un aer răcoros și neașteptat de proaspăt, proprii aburi creând un efect straniu. Liliecii au început să se foiască, țiuind.

Podeaua peșterii este acoperită cu un strat apreciabil de guano (îngrășământ natural excelent provenit din excrementele liliecilor), astfel că am umplut o pungă mare pentru florile gazdelor. Am încercat să escaladez în cealaltă cameră, din păcate nu o poți face decât ajutat sau având o scăriță.

Interesant, peștera oferă un neașteptat calm și siguranță, îi pot înțelege mai bine pe strămoșii mei care le-au folosit zeci de mii de ani ca adăpost. Ieșirea este un adevărat șoc caloric, îmi trebuie câteva minute bune să îmi revin...transpirând din nou...

Dar, cu toată căldura nu pot să nu admir panorama ce pătrunde în grotă.

Aflasem de pe internet că zona, după Valea Cernei, are cea mai mare populație de viperă cu corn (Vipera ammodytes) din țară. Am căutat-o din ochi pe stâncăriile calcaroase prăjite de soare, sub pietre, îmi doream să văd una. Nu am reușit. Culmea norocului, la o ultimă tură în chei, am văzut nu una, ci două. În apă!! Nu erau adulte și foarte probabil fuseseră antrenate la vale de ploaia năprasnică ce căzuse în ziua precedentă. Cu toate acestea păreau să se simtă foarte confortabil. Prima, simțindu-mă, s-a încolăcit sub un bolovan pe lângă care chiar urma să calc, a doua părea să pândească niște pești, a fugit și ea dar am apucat totuși să fac o fotografie.

Am petrecut câteva nopți într-o cameră primitoare a cărei fereastră dădea direct în pădure.

Și cum călătorului îi stă bine să se țină de cuvânt, a doua zi urma să revin la Cib. Prin Cheile Glodului. Deveneam deja nerăbdător.

Dumnezeu a pășit (și) în Cheile Cibului. Cu stângul...

2009-08-18T16:27:00.030+03:00

Sigur, îmbătatul de cap face parte din arsenalul celor care vor să își promoveze o afacere. Așa și la Casa David. David Aron îmi povestește cât de bine va fi “conectată” cabana (el numește investiția în continuare hotel, dovadă și cele patru stele galbene care stau lipite nefiresc sub firmă) cu mănăstirea. Mănăstirea?! Nu-mi amintesc ca pe situl oficial al Trascău Corp Zlatna, să găsesc vreo relatare despre vreo mănăstire. Dar cum în România mănăstirile au apărut precum ciupercile după Cernobâl, înzestrate mai ales cu călugări falnici ca brazii, zdraveni ca munții, și parfumați ca o drogherie aflată în pragul falimentului, cu jipane de top și busuri ultimul răcnet, imediat îmi pun un semn de întrebare. Apoi, mai multe asemeni semne. Îmi aduc aminte de cazul mănăstirii de pe Muntele Ceahlău care s-a “dezvoltat” într-o rezervație naturală fără a avea necesarele avize, semn că Biserica Ortodoxă Română se află adeseori deasupra oricăror legi pământești.

Prea multe amănunte nu aflu, decât că un oarecare Corneanu de prin zona Zlatnei, cu numele de monah Rafail Corneanu a pus de o mănăstire menită să...ce?! Aveam să îmi pun și mai multe întrebări odată revenit din primul meu periplu prin rezervație.

De la Casa David plec dis de dimineață fără Mery, instalată destul de comod undeva sub balconul cabanei-hotel. Desigur, îmi dotez rucsacul cu tot ce trebuie pentru o plimbare relativ lungă, mai ales cu apă de băut șimâncare. Am de gând să rătăcesc cel puțin câteva ore prin chei. Este o zi care pare topită complet de arșiță. Cu toate că am plecat devreme, cu toate că drumul prin sat (care se extinde până în chei, dar decent, fără violență) este umbrit de duzi, arini, fagi și o grămadă de meri și pruni, căldura zgârie serios. Umplu plosca cu doi litri de apă destul de leșioasă de la cabană (hotel, na!), rad o cafea (la filtru, pentru că barmanul-cocălar nu ajunge decât târziu) și un mic-mare dejun cu papară din ouă de casă și caș proaspăt (meniu dedicat mie, un refuznic al Hochlandului geometric și salamului de supermarket). Între timp, o mai liniștesc pe bucătăreasă care, cu câteva zile înainte se intoxicase cu ciuperci. Sigur că am intrat “în priză” și am trecut la investigații. Nu era o intoxicație tipică, de R. emetica, aia te trimite rapid la closet (practic te mută acolo pentru o vreme) dar după câteva ore, trece. Aici mai era vorba și de amețeli, semn că doamna bucătăreasă se dedulcise la “specialități”. Nu era în niciun caz ceva grav, semn că simptomele s-au atenuat. Oricum, sunt sigur că i-au fost de ajutor sfaturile mele. Drept răsplată am avut parte de meniuri care nu făceau parte din...meniu.

De la jumătatea lui către chei, satul este aproape părăsit. Nu este foarte greu să realizezi, la țară, care case sunt părăsite. Sunt câteva elemente care sar în ochi. Ferestre cu sticla spartă sau prăfuită și plină cu păianjeni. Lipsa oricăror orătănii sau animale domestice din curți. Plante crescute aiurea, invadând șuri, pridvoare, fântâni. Este o senzație și tristă dar nu foarte... Sunt iată, locuri, unde Natura înlocuiește încet-încet natura umană. Un proces firesc, “oportunist” cum l-ar numi Tibi H. Senzația este stranie după ce, pleci din locuri unde ființele umane se calcă în picioare. Este straniu să treci prin locuri “antropizate”, dar unde amprenta omului cedează în mod evident. Este și mai ciudat că, astfel de fenomene le-am întâlnit în zone unde raiul nici măcar nu părăsise pământul, poate temporar, ca o sincopă, atâta timp doar pentru a le permite adamilor și evelor de duzină să își desăvârșească datul. Fuga din paradis este un fapt care nu ține neapărat de vreun păcat anume ci de un soi de autodafe. Dacă dumnezeu s-a plictisit să ne tot alunge, o facem singuri, izolându-ne, tinerii, în betoanele apartamentelor de bloc, bătrânii, sub betoanele crucilor...

Intrarea în chei este și nu este o cheie. Pe dreapta, un zid de calcar înclinat, curgând la vale dintr-o pădure verde. Jos, o casă vopsită în “mândrămărie” cum îi spunea bunica din Crăciunel ultramarinului dizolvat în laptele de var. Cu siguranță, aproape toate casele străbunilor noștri apropiați erau colorate la fel, diferența făcând-o doar tonurile, saturarea.
Ciudat, casele din chei, sunt toate locuite. Cibul este aici curat ca lacrima deși slăbit de secetă. Dar, așa cum este, e greu să nu intri cu picioarele în apele lui pentru a mai crește puțin în ochii Naturii. De “dincolo” mă latră doi câini, dar este deja un lătrat pe care îl cunosc. Atât de umblat, am ajuns să deslușesc acel limbaj canin, să realizez când ar fi un potențial pericol (foarte rar, o pot număra pe degete, și asta doar cu câinii “de oraș”). Câinii de țară au un bun-simț al lor, specific. Cei din curți, te latră mai agresiv, dar este genul de lătrat care se stinge brusc odată ce ai depășit zona. Și-au făcut datoria, pot continua să moțăie. Cei aflați “pe cale” sunt îndeobște obișnuiți cu vehicolele și destul de temători. Mai este o categorie, aceea a exemplarelor tinere, enervate de orice vehicul. Clănțăne până la pedală, dar nu mușcă. Te însoțesc o vreme (niciodată un singur exemplar!), apoi renunță, dar continuă să hămăie cu spor. Și mai este categoria ciobăneștilor, aici însă norocul e că marea lor majoritate sunt mai inteligenți decât stăpânii lor.

La o răspântie dau nas în nas cu un bărbat. Cară o straiță, îl salut, mă salută, îl întreb dacă “o fost după bureți”. “Noo, că-i pre uscat acum, nu-i nici picior, îs niște pere, ia domnule și gustă...”. Bag mâna în straiță, sunt pere pădurețe, coapte, un parfum de îți mută nasul. Iau câteva, dulci ca mierea. “Mai ia” și mai iau, ca plată îl informez cine-s, de ce îs, de unde îs. Odată trocul făcut, ne continuăm fiecare drumul. Dintr-o curte, o bătrână mă întreabă dacă caut cumva mănăstirea. N-o dezamăgesc, da, caut și mănăstirea. Îmi arată mai jos o intersecție, un loc straniu cu o troiță putredă și o fântână secată. Drumul din față coboară către Băcâia, la stânga merge (și) către mănăstire. Aleg stânga pentru că, cel puțin deocamdată, nu am chef să mă prăjesc gratis. Se aude zgomot de cascadă de acolo din stânga, bănuiesc că nu sunt călugării de la mănăstire ci un afluent al Cibului, afluent care formează o covată de calcar superbă, șerpuind straniu și sfârșind cu o mică cascadă.

Sigur, dacă aș dori să vă aburesc cu acest loc minunat, aș posta numai fotografia aceasta:

Dar pentru că nu am absolut niciun interes să “vopsesc gardul”, postez și a doua fotografie:

Chiar lângă cascadă, o casă. O femeie vine cu un șuștar plin, trece puntea de bulșteni, îmi dă binețe. E destul de tânără, casa este într-un colț de rai, pe o coastă. Pentru că apa din ploscă era pe terminate, merg și o umplu de la un izvor din curtea ei. E plăcută, este genul tipic de mocan care nu te întreabă nici cine ești ci te omenește necondiționat. Mă întreb cum ar fi să locuiesc acolo o vreme... Cobor, trec puntea și urc într-un loc de unde am acces la covată. Este umbrit și răcoros, o binecuvântare care nu cred că are prea mare legătură cu turla grecească a mănăstirii de deasupra. Ba aș putea să jur că nu are. Mai sus, la soare, întind tricoul transpirat, șortul transpirat, rucsacul transpirat. Rămân într-un slip (aproape) inutil. Mă pun “la hodină” (și asta îmi aduce aminte de “fărină” cum îi spunea Mia David făinii, sau “maur”, zidurilor de piatră care delimitează proprietățile în Roșia Montană”) la umbră. Din tufiș apare un cățel pe care l-am botezat instantaneu Collie, și are fără îndoială ceva de Border collie. Nu este neaparat vagabondul orașelor, nu cerșește mâncare ci pur și simplu se bucură de compania mea.

Și, pentru că pârâul este inuman de curat, nu foarte rece dar suficient pentru a primi viza spre o altă lume, descind în covata de calcar.

Pe fundul covatei, nisip sau pietriș. Și raci. Full de raci, îi zăresc prin apa curată cum se lăfăie.

Mă așez pe una dintre “treptele” covatei și mă las îmbăiat. Nu fac nicio mișcare, înțepenesc acolo de parcă aș fi și eu o stană de calcar nefiresc răsărită în mijlocul albiei. Apa mă masează ritmic cu indiferență, se proptește năbădăioasă în spatele acestui baraj neașteptat apoi ricoșează de pereți pentru a reveni la cursul obișnuit. O gust, e delicioasă. Mă întind pe spate și o las să mă îngroape, trece peste mine, doar nasul rămâne temoprar afară ca un promontoriu minuscul. Acolo poți medita nemăsurat în timp. Jos, sub cascadă, un loc de scăldat minunat. Îl privesc de sus, nu știu cât e de adânc așa că prefer să aleg calea “normală” de a mă îmbăia deși am o poftă nebună să plonjez.

Intru, apa e mai sus de brâu. Pe fund, nămol, ceva crengi și un bolovan. Hmmm... Din apă, un rac se tot chinuie să acceadă prima treaptă a cascadei, apa îl mătură, apoi reia procesul sisific cu o ambiție pe care sigur nu i-o generează stratul de chitină al crustei. Stau o vreme și îl privesc, în timp ce confrații lui se joacă cu degetele mele de la picioare. Senzația nu este tocmai confortabilă, le simt și antenele cum mă gâdilă, dar accept compromisul. În fond, eu am atentat la lumea lor și în niciun caz invers. Mă decid să intervin în natură, nu știu dacă gestul meu va afea efectul bătăii aripilor de fluture în teoria haosului, dar îl înhaț pe erou, îl trag în chip, apoi îl aburc la “etaj”.

Apoi, echilibrul se rupe. Am urcat să halesc “din brișcă” când, la “parter” apar trei persoane (nemaisocotind și câinele) dar fără barcă... Câinele este un deloc simpatic bullterrier, “porcul” cum îi spuneam noi odată. “Porcul” pare destul de denaturat și trage în lesă o domnișoară. Domnișoara este însoțită de părinți, o mamă abulică în șort burtos, maieu răscroit pe grăsimile fleșcăite ale umerilor, ochelari de soare tinerești, “comănac” de bazar și o poșetă anacronică. Tatăl, opusul consoartei. Dar la fel de derutat, cară după el o geantă frigorifică destul de grea. Tipa dezelagă “porcul” care se oploșește pe marginea bălții lipăind. Collie, inegalabil mai deștept, nu latră, dar nu-l scapă din ochi. Sunt vizibil și tocmai de aceea cercetat din ochi. Familia nu știe să salute, obicei care face parte din minima regulă de conduită a oricărui turist sosit într-un loc străin. Stau și se holbează la mine, caută din ochi un loc “de picnic”, nu găsesc, nici nu ar avea la atâta materie cenușie cât dezvăluie. “Porcul” trece pârâul și dă să urce la noi. În acel moment Collie îl mârâie iar eu le spun să facă bine să țină câine legat dacă nu au chef de probleme. Pater familae urcă după “porc” și îl captează în lesă. Apoi, fără a mi se adresa direct, înjură un amic virtual care l-a îndrumat în acest loc unde, futu-i, nu poate să întindă pătura și să facă eventual un grătar. După bagaje, sigur nu au venit pe jos din Cib. Dezarmați de situație, tata și fiica fac o baie scurtă și deloc convenabilă (hai să nu spunem că nu am fost aici...) apoi se cară cu toții, mai derutați decât sosiseră. Nu fluturii bulveresează decisiv haosul acesti lumi...

Continui să bag sub nas pită, slană, ceapă, privind alene cum șuvoiul de apă se scurge inevitabil. Cu siguranță, cu fiecare vad, câteva molecule au mai trecut pe acolo, dar foarte probabil, în cu totul alte ipostaze. Poate atunci, covata de calcare nici nu exista încă, și cu siguranță, vor mai trece când aceste râ(nd)uri nu vor mai exista de niciun fel. Este necesar să îți reamintești din când în când cât de insignifiant este “timpul tău”. Ai putea înțelege mai bine multe...

Trec la îmbrăcat însoțit de regrete. Cu siguranță cei mai bucuroși de plecarea mea vor fi racii. Collie nu. Se strecoară după mine, eu care sar în realitate și violez un spațiu presupus a fi sfânt. Cel al mănăstirii. La intrare, o șură-garaj. Șura este veche dar microbuzul sfânt este nou-născut, semn că cel de sus unora le bagă în traistă, mai ales dacă sunt “ambasadorii ” lui pe pământ.

Tot la intrare dar pe stânga un anunț. Scos la imprimantă, mesajul lui este elocvent. El se adresează exclsuiv pelerinilor. Pelerini care, români fiind, se subânțelege, nu pot face plerinajul decât călare pe patru roți. Ce Santiago de Compostella, loc unde se ajunge după un drum de sute de kilometri bătucit de tălpile a milioane de creștini care, măcar prin acest gest, dacă nu câștigă mai multă puritate, cu siguranță mai multă sănătate.

Mănăstirea, dacă nu este construită în interiorul rezervației, este cu siguranță în “zona tampon”. Construcția ei a început acum patru ani, biserica, arhitectural pare ruptă din Grecia de pe la muntele Athos, iar locul ales este...ales. Ba mai mult, sus este o cruce roșie scrisă în grecește deși starețul este român sadea. Iluminiștii Blajului s-ar răsuci în mormânt dar Sofronie din Cioara nu.

I-am contactat pe custozi, respectiv pe dl. Puiuleț de la Trascău Corp. Mi-a confirmat că este construită în zona tampon dar nici până astăzi nu am primit limitele rezervaței în format gpx. Am ariile protejate în format shape, din nefericire delimitprile sunt în format stereo 70, o aberație românească, astfel că ExpertGPS-ul meu plasează coordonatele pe undeva prin Tanzania. Cei de la Garda de Mediu nu fuseseră încă să vadă “minunea” de la Cib a “sfântului” Rafail Corneanu. I-am întrebat, așa cum i-am întrebat și pe cei de la Trascău Corp cum stau preasfințiile lor cu autorizațiile de construcție. Au bâiguit ceva neclar, Puiuleț contratacând și solicitându-mi ca la apariția postării să public și poziția sa “oficială”. Aș fi făcut-o cu mare plăcere dar, din păcate, nu mia răspuns nici la mail, nici la mesajul SMS, iar când l-am abordat telefonic mi-a spus...că îi este greu să găsească fișierul cu delimitarea GPS a ariei protejate. Totuși, cei de la Garda de Mediu Alba au admis că, dacă mănăstirea nu este “chiar” în permiterul rezervației (categoria IV IUCN), drumul de acces este exact “prin”. I-am întrebat despre studiul de impact generat de pelerinii călare pe automobile, am fost trimis la un telefon către APM Alba. Și uite așa, plimbat de la Ana la Caiafa am avut încă odată confirmarea că Biserica Ortodoxă Română este un soi de stat în stat, că legile țării cărora ne supunem noi toți devin caduce la poarta bisericii, iar popii sunt un soi de supraoameni plătiți nu de către cel de sus, nooo, ci tot din banii noștri... Și atunci mi-am reamintit brusc de fierbintea rugăciune înălțată de către starețul mănăstirii din Cătunul Viilor la demararea proiectului lui...Drăculea Parku de la Breite, rugăciune de înaltă vibrație creștin-ortodoxă din sala mare a primăriei Sighișoara, alături de bannerele încropite în grabă cu sloganul, Agathon, te iubim (căcatine nu găsim n.n.). După rugăciune, ministerul (in)cultelor a și donat mănăstirii două miliarde de lei de la buget. Să fie primiți. Și au fost, că doar nu erau proști să-i refuze...

M-am depărat urmat de Collie, și am descins o bucată pe drumul către Băcâia. Câteva cabane, case și multă-multă liniște. E un drum de care și biță ce coboară agresiv. Aveam să realizez că cele trei chei, ale Cibului și Glodului pe deoparte și Madei pe de cealaltă se află pe două nivele destul de diferite. Am revenit pe drum către Cib, supus de căldură. Pe cale, o femeie de la fân, venind. O întreb de apă, merge și ea acolo. Este o fântână cu apă bună într-o curte părăsită. Bătrânii au murit, iar fata, necăsătorită e la Zlatna. De casă vede, ca și de mănăstire, supraveghetorul suprem. Care privește cu detașare îmbârligăturile celor pe care i-a făcut după chipul și (doar) asemănarea lui. Undeva trebuie să fi existat o eroare de tehnologie și compoziția lutului răsuflat a generat o reacție de-a dreptul aberantă. Sau de-a stângul?!

Din Cheile Feneșului la Cib. Prima dezamăgire

2009-08-12T13:22:00.001+03:00

22 iulie

Dimineața intră în cort mai devreme ca oriunde. În general, la granița dintre noapte și zi, sunt sătul de somn. Este un cu totul altfel de somn, mă trezesc de parcă cheile cu tot aerul lor proaspăt mi-ar fi năpădit visele. A fost o noapte friguroasă, aveam să aflu mai apoi că în alte părți a dat iama prin prune și afine, scuturându-le. În astfel de nopți descoperi ce înseamnă să ai un echipament ca lumea la tine. Cort de patru anotimpuri, Trimm Delta face toți banii. Se montează incredibil de ușor, nu transpiri, e o minunăție. Ulterior, aveam să aflu că poate să toarne cu găleata ore întregi, înăuntru te simți la fel de confortabil. Iar sacul de dormit, făcut tot în Cehia ca și cortul și-a făcut și el datoria. Termometrul de la ceas a coborât dimineața la ora 7 până la 10 grade! Aș fi putut rămâne încă o zi acolo, era minunat locul, dar, nu iei totdeauna deciziile cele mai corecte. Rămăsesem fără pâine, astfel că dimineața m-am mulțumit cu câteva tablete de glucoză și apă bună de izvor. Când soarele a ajuns în poiană, temperatura a a crescut brusc, astfel că am ieșit să fac o baie bună. Până la râu, mi-am spălat tălpile în rouă. Ciudat, apa nici nu este atât de rece acolo sus, jos în chei era de gheață. Cât timp cortul se usucă la soare, stau întins pe iarbă și mă holbez la raiul în care am dormit. Iau binoclul și scotocesc cu privirea împrejur, sunt câteva hodăi sus pe coastă, pentru cei care au acolo de făcut fânul. Probabil că undeva acolo era și câinele ce lătrase aseară.

Făcutul bagajelor este o rutină. Din păcate, de fiecare dată după ce ai terminat de încărcat, ai senzația că ai uitat ceva. Am învățat să fac bagajele cu răbdare, am numărat, la sacoșe am 18 buzunare, mai mari sau mititele, fiecare cu destinație precisă. Merg să iau plasa cu mâncare ce o agățasem într-un arin la vreo 15 metri de cort, nu am avut musafiri. Este esențial să nu ții niciun fel de mâncare în cort, nici măcar glucoză sau ciocolată. Nu mi-a fost niciodată teamă de sălbăticiuni, fie că a fost vorba de urs sau altceva. Viața în Natură m-a învățat că sunt câteva reguli de bază care trebuie respectate pentru a păstra armonia. Cazurile relatate de televiziunile de scandal despre urși care atacă oameni în corturi sunt exclusiv pentru audiență. Nimeni nu spune însă esențialul! Și anume faptul că întotdeauna omul este cel vinovat! Fie că a încălcat teritoriul ursului, fie i-a schimbat acestuia obiceiurile hrănindu-l cu voie sau fără voie. Dar ursul, chiar dresat, nu devine niciodată animal domestic! Acest soi de publicitate face un deserviciu enorm ursului (dar și altor răpitoare), sugerând un conflict în care omul cu comportamentul său de cocălar idiot nu ar avea nicio vină. Tot felul de cretini au ajuns în locuri care altădată erau rezervate exclusiv sălbăticiunilor (și nu vânatului, cum sunt numite în mod oficial). Lipsiți de orice fel de educație se poartă exact ca personajele ce le iubesc cel mai mult, cele din manele. Sincer, nu simt niciun fel de compasiune pentru cei care au ocazia să fie “îmbrățișați” de vreun urs. În brațele lui nu ajungi decât dacă ești tâmpit sadea. Oricum, în sânul Naturii ești de sute de ori mai în siguranță decât în centrul Bucureștiului sau a altor așezări asemănătoare.

Înhămând-o pe Mery mă gândesc că acum va trebui să cobor ce am urcat ieri. Va fi prima dată când voi proba frânele hidraulice noi. Oricum, nu o să o las să curgă la vale, drumul este îngust, nu se știe niciodată. Drumul o ia la vale vijelios făcând concurență pârâului. Opresc să îmi iau apă de la izvorul din inima cheilor, o apă inimaginabil de bună. Pur și simplu nici nu am realizat cum am coborât cei 10 km până în sat. La deal, pedalând, îți obosesc picioarele, la vale, mâinile încleștate pe frâne. Așa încărcat, orice greșeală ar însemna sfârșitul călătoriei. În stânga, pereți verticali de stâncă, în dreapta, jos, prăpastie de unde se aud vag, cascadele huruind...

De le Feneș la Zlatna este plimbare de plăcere. Turnul de evacuare la fel de înalt ca și cel de la Copșa Mică de la fostul “Ampellum” (“Puța” cum îi spuneau cei din Alba), este cocoțat pe un deal chiar la Podul lui Paul. Gazele evacuate ajungeau frecvent până la Alba Iulia, iar în jurul Zlatnei, dealurile au început să înverzească doar de curând. Soluția cea mai simplă a fost disiparea gazelor ucigătoare decât investirea în filtre. Zlatna este acum un oraș mort, fabrica s-a închis de mult, este furată pe bucăți de țiganii de la intrarea din oraș. Opresc la intrare unde zăresc o terasă, ei bine, lumea are bani de băut. Primesc un espresso neașteptat de bun, dau câteva telefoane pentru că am semnal, îmi fac aprovizionarea de la un magazin din apropiere. O pâine excelentă făcută la o brutărie din localitate, pateuri, niște fructe. Apoi, pornesc să caut direcția către Almașul Mare. Știu că drumul este betonat, urcă paralel cu Valea Mare până la 700 m. Culmea, în intersecția care îmi apare în gps, este...un teren de fotbal și un club. Cineva îmi arată o cale e aces pe care o trec cu greu, ies în spate, trec o punte peste râul Ampoi și dau în intersecție. Acolo, un panou publicitar unde apare schema din CAD a unei pensiuni, “Casa David”. Nu spune la câți kilometri, este undeva lângă cheile Cibului, intuiesc. Arhitectura modernă nu-mi spune mare lucru, sau mai bine zis, îmi spune dar nimic de bine.

Azi este mult mai cald decât ieri. Totuși, urc pe biță, e frumos, trec tiptil pe lângă casele împodobite cu flori ale mocanilor, ici-colo câte un câine mă hămăie toropit de căldură. Mă depășesc basculante imense, toate goale, semn că undeva sus este o lucrare, ceva. Așa și este, ajung la o carieră de granit roșu, sunt iarăși în zona Munților Metaliferi, aici și pământul are o cu totul altă culoare. Aici basculantele stau la coadă așteptând să încarce piatra de o frumusețe rară. De la cariereră descalec și împing la biță, ar fi inutil să pedalez, mai ales că așa pot alege mult mai ușor zonele cu umbră. Am început iar să beau apă de parcă aș fi în mijlocul Saharei, imediat cei doi litri din plosca din rucsac se evaporă prin mine. Nasol! Pârâul este undeva jos, în stânga, dar nu se întrevede niciun izvor, undeva. Este o chestie tipic românească, sursele de apă potabilă nu sunt nicăieri semnalizate, deși sunt suficiente, mai ales în zonele de munte. Pentru că particip la programul “opensourcemap” înregistrez toate datele importante din teren, asta pentru ca cei ce vor folosi viitoarea hartă gps să aibă parte de informațiile necesare. Din fericire, la nici o jumătate de kilometru se lucrează la drum, sunt localnici, intru în vorbă cu șeful, un inginer simpatic care îmi explică cum o să găsesc un izvor la nici 400 metri mai încolo, și unde este intersecția cu “scurtătura” spre Cib. Într-adevăr, într-o serpentină “ac de păr”, după un gard de pari, un izvor. Și ce izvor!! Fierbe de rece ce este, așa că decid să fac un popas mai lung, să și mănânc ceva. Scot slănina, pâinea, ceapa și mănânc “din brișcă”. Și beau apă mereu, toate sunt leoarcă pe mine. Dar e bine, e umbră, răcoare. Mai trec mașini spre și dinspre Almaș, nimeni nu oprește la izvor. După o jumătate de oră, plec mai departe, mai am doar câteva serpentine până ajung la locul unde o cruce mare de lemn semnalează locul unde pot să scurtez drumul către Cib. Altfel, ar trebui să mai urc, apoi să cobor la Almașul Mare, de acolo să mă întorc prin Nădăștia la Cib, un ocol de 10 km. Pe harta tipărită văzusem că este un drum forestier, dar habar nu aveam în ce stare este. Știu numai că acesta coboară prin pădure până la Cib. Așa și este, dar foarte probabil că pe timp de ploaie nu ar fi o idee prea bună abordarea lui, noroiul ar fi până la pedale. Așa, îl cobor pe biță, domol, ocolesc cu grijă făgașele tafurilor și ajung la primele case din Cib. E un sat măricel, dar pe jumătate părăsit cum aveam să aflu ulterior. În chiar inima satului răsare modernismul construit cu fonduri SAPARD. Casa David.

Înainte de acest, nici nu știu cum să îi spun, motel, hotel, pensiune (pe abțibildurile lipite peste tot prin clădire, pe mobiliere, plasme, computer, scrie “cabană turistică”), mai există această casă.

Ca să păstrăm adevărul îi vom spune cabană (deși pe pereți are patru stele galbene imense). Ea a fost construită din finanțare SAPARD și arată așa.

Aș fi putut face mai multe fotografii dar sunt sigur că și aceasta este destul de sugestivă. În față, pe terasă, în exact momentul soosirii mele, proprietarul, fost funcționar la primăria Almașul Mare înainte de 1989. De la primele vorbe schimbate se simte “stofa”. Acum, nu că aș vrea ne-apărat să cârcotesc împotriva unei astfel de investiții (una, exact la fel, aparținând feciorilor acestuia, importanți oameni de afaceri pe la București, s-a ițit tot din fonduri SAPARD lângă Cheile Turzii). Ce s-o mai lălăi încolo și încoace, când o zi începe cu o idee proastă (aceea de a părăsi prematur Cheile Feneșului), se termină și mai prost, astfel că am acceptat ideea de a rămâne cazat la Casa David. Am primit o cameră, vă puteți închipui cum arată, exact ca alte enșpe mii de camere cu hotel. Am avut un mic dejun inclus, din care nu lipseau triunghiurile Hochland și nuștiu ce salam de duzină de pe la supermarket. Noroc cu bucătăresele care mi-au făcut pe plac și mi-au adus ouă proaspete din sat, precum și niște ciorbe țărănești foarte gustoase. Inaugurarea fusese făcută în decembrie, dar încă se mai lucra la el, execuția fiind făcută din câte înțeleg eu de o firmă din București, finisajele fiind pe măsură. Materiale proaste, finisaje și mai... L-am întrebat pe David Aron de ce nu a ales să construiască cu acel purcoi de bani (mi s-a vehiculat pe la urechi o sumă incredibilă pentru cele două proiecte, sumă care m-a pus pe gânduri la un mod destul de sugestiv...) ceva în stil tradițional, să se armonizeze cu arhitectura locului, dar am rămas fără răspuns, care a fost ocolit cu mare abilitate, semn că politicianul din el nu murise niciodată. Barman și recepționer totodată, un tip de 27 de ani din Glod, o amestecătură de băiat naiv cu cocălar șmecher și nesimțit. Servea la masă dezbrăcat până la brâu cu burtoiul revărsat peste pantaloni și lănțoiul de argind atârnând de ceafa taurină, numai talanga îi mai lipsea. Colac peste pupăză se anunța pentru sâmbătă mare chef mare a unei șefe de pe la județ, alt semn nefast. OK, am făcut o tâmpenie, asta este. A doua zi aveam să descopăr cu regret câte locuri de cort erau la gura cheilor, în curți părăsite, grădini tunse frumos, în zadar.

Nu a fost nicio surpiză seara când, pe diagonală, de jos de la bar până în camera mea se auzeau bubuind manelele de la stație, astfel că m-am simțit obligat să cobor să-i șoptesc cocălarului ceva de sănătate dat fiind că manelele cu zeci de kile de decibeli hodorogeau doar pentru sufletul lui și a unei pițipoance minore de prin vecini. Nu a încetat până nu i-am spus patronului, fapt care din start a trasat între noi un zid imens de gheață. Dar măcar, am știut cam pe unde ne aflăm fiecare. Ideea că sâmbătă ar fi trebuit să particip volens-nolens la chef îmi crea o stare de imens disconfort. aveam să descopăr ulterior cum fiecare greșeală se poate repara, cu greu, dar...

Nu o să continui să fac reclamă așezământului. Foarte probabil că barul lui cu aromă de manele, sala cu biliard și piscina cu jacuzzi vor fi pe placul multor “turiști”. Mă gândeam ce ar fi făcut alții cu o zecime din sumă, mă gândeam la prietenul meu, tot David, dar Eugen, de la Roșia Montană care și-a construit o pensiune cu sudoara frunții, cosind ani de zile mii de hectare de iarbă, la soția lui Mia care trebăluiește de dimineața până seara. Și care nu ar fi obținut niciodată nici un cent din fonduri UE pentru că mai este și Gică Contra și refuză cu îndârjire să cedeze în lupta sa exemplară cu goliatul Gold Corporation.

Seara, mi-am dictat impresiile și mi-am salvat traseul pe gps. Traseul a fost mult mai scurt, doar 30 de km.

Îar profilul, în comparație cu cel de ieri, aproape relaxant.

Una bucată Cheile Feneșului

2009-08-11T19:33:00.001+03:00

21 iulie

În ExpertGPS îmi măsurasem (nu puterile, nuuu), distanțele probabile și cele posibile. Partea până la Feneș o parcursesem de mai multe ori cu diferite ocazii, și nu prezenta suprize. Un urcuș domol care, cu toată căldura infernală, însemna un soi de antrenament... În fundal, “Dealul Mare”, care este de fapt un pas care trece de la Izvoarele Ampoiului la Abrud...

Prima supriză plăcută a fost...circulația. Sigur, drumul este destul de frecventat fiind singura cale de acces din sud, în inima Apusenilor. Cu toate acestea, fără nicio excepție (fac aici referire la camioane și alte asemeni), automobilele m-au depășit într-un mod mai mult decât decent. Iar dacă nu au avut posibilitatea, au așteptat în spatele meu. Constat mult mai multă politețe la mașinile cu prefixul AB decât la cele cu MS. Mult mai multă... Pedalez cu destul de mult spor și, concentrat la un cârnaț de mașini era mai-mai să trec de Calcarele de la Ampoița. Se zăresc chiar de pe podul care traversează pârâul și le poți rata cu mult succes, mai ales dacă te afli la volan. Pentru mine a fost mai simplu, am oprit și am făcut cale întoarsă de pe pod, apoi am cotit la stânga, spre rezervație. Sunt două pietre imense albe ca laptele, ce izbucnes din verdele nefiresc al muntelui. Cu toate că nu sunt foarte înalte (cum nimic din munții Trascăului nu este foarte înalt), sunt extrem de spectaculoase. Sigur, în apropiere au apărut câteva căbănuțe, e drept nu indecente, dar parcă sunt prea apropiate....

Situl este indicat foarte corect (cum aveam să constat peste tot în județul Alba) cu panouri de infomare (pe care nu le-a spart nimeni cu bolovani!!!), și, aveam să constat cu plăcută suprindere că toate monumentele naturale sau create de mâna omului au avut parte de același “tratament” din partea consiliului județean ceea ce este demn de remarcat. Este drept că acest județ are cu ce se mândri având, dacă nu cele mai multe arii naturale protejate din țară, cu siguranță printre cele mai multe, mare parte dintre ele preluate în custodie de ong-uri precum Albamont sau Trascău Corp Zlatna. Iar acest județ are un potențial turistic (sigur că mă refer la aco sau agro turism...) imens.

Pe la Presaca Ampoiului opresc la un restaurant să beau ceva răcoritor și să îmi reîmprospătez provizia de apă. La sfârșitul zilei am făcut un mic calcul și am constatat că am băut peste șapte litri de apă. La popas, camioane, terasă cu câini vagabonzi, manele hârâind în difuzoare deșelate. Colac peste pupăză, poposește un bus cu prefixul DJ care are manelele proprii la care nu renunță nici în ruptul capului, ba le mai pompează niște decibeli în plus. Nu fac mulți pureci, și purced la a pedala, deși mă bate gândul să caut un loc de campare, soarele ajunsese în sulița zilei și pur și simplu toropea totul. Necazul e că ajung prea repede la Feneș. Atât de repede încât decid să fac încă un efort și să ajung la chei. Știam că sunt vreo 10 km, dar dacă aș fi știut că cei zece înseamnă pur și simplu o cocoțare continuă (fără serpentine mari!!), m-aș fi lăsat cu siguranță păgubaș. N-a fost să fie!. Cumpăr de la magazin niște pâine șli o iau încetișor la deal, printre case. Drumul este din dale de beton, cheile le întrezăresc undeva în dreapta, par apropiate dar cred că a fost efectul razelor de soare. Satul se rărește, valea se îngustează, cu toate acestea este ora cea mai nasoală, astfel că tai drumul riscant căutând părțile cu umbră. Mușchii încep să facă figuri, e normal, dar parcă prea repede. Nu oboseala doare ci cârceii ei. Prudent, opresc pe o băncuță, mă adăp, masez mușchii, și decid să alternez mersul pe biță cu cel pe lângă ea, pentru a pune în joc și alte grupe de mușchi. E o căldură infernală, beau apă în disperare, tot ce beau se evaporă instantaneu din mine, pare că m-am transformat într-un simplu aparat de reciclat apa în natură. Dacă mi-aș bea sudoarea nu cred că aș constata o mare diferență... Noroc că valea se îngustează, și de sus vine ceva răcoare. Am ajuns în punctul de unde, efortul de a pedala ar deveni nu numai inutil, dar și riscant. Mi-ar lipsi o ruptură musculară acum, la început. Și, iau decizia cea mai înțeleaptă, să îmi dozez efortul, iar la o adică, să poposesc. În fond, port pensiunea pe portbagaj. Altfel, drumul este minunat, nici țipenie de om, nici la deal, nici către vale. Am puterea să poposesc la baza unei stânci să o pozez pe Mery care culmea, nu transpiră deloc...

Culmea, mi se mai termină și apa, Feneșul nu este tocmai curat pentru băut, noroc că pe coasta din dreapta, din stâncărie, găsesc un izvor care aburește. Beau puțin, mă spăl, mai beau, iar mă spăl, umplu plosca, beau iar, cred că mă satur dar nu-i deloc adevărat, nici n-am plecat bine și mi-e sete iar. Feneșul a devenit o permanentă cascadă care bubuie de nu-mi mai aud gândurile, și asta e bine. Ajung într-un loc parcă destinat parcării. Un fag imens, o umbră nepământeană și undeva jos, o cascadă îmbietoare. O reazem pe Mery la umbră iar eu cobor decis să mă răcoresc. Sigur, asta după mai bine de un sfert de ceas care parcă nu se mai termină. Fac cascadei o fotografie și îmi închipui cum voi sta eu acolo peste câteva minute... Mă ia cu leșin de plăcere...

Nu voi ști niciodată dacă ei, cascadei i-a făcut aceeași plăcere... Natura este indiferentă în măreția ei, numai noi ne îmbătăm cu apă rece că am fi “buricul șezătorii”. Dar, se cade mereu să îi mulțumești, ei, Naturii, chiar la modul cel mai animist posibil. Îmi prelungesc plăcerea îmbăiatului până simt cum mușchii o iau razna, dizlocați de șuvoaiele înghețate. În astfel de momente ajungi să gândești diferit pentru tot restul vieții. Dar mai ales ajungi să simți corect...

Ies cu regret din apă, dar simt cum am prins puteri, Garminul îmi arată că până la Pietrele Caprei unde este rezervația mai am de parcurs 2 km. Numai că, în astfel de momente, distanțele și timpul se dilată. Drumul betonat se termină, și, dintr-o serpentină, fereastra cheilor îmi apare în toată splendoarea ei...

Sunt într-o altă lume, orice urmă de oboseală a dispărut, probabil că endorfinele au țâșnit în mine într-o adevărată “overdose”. Astfel de imagini m-au îngenuncheat mereu. Îmi țin respirația, înghit în sec și intru, pătrund, mă scufund, plutesc, mă înec. Mă opresc pe un pod, suspendat între o cascadă și domurile de calcar, mă dizolv, dispar. Chiar și numai pentru atât și viața merită trăită...

Din urmă, aproape ca un miracol, o fetișcană călare mă depășește aducându-mă înapoi, închegându-mă la loc. E o minunăție de fată, aproape ireală, călărind ușor pe un cal sur, cu doi câini în urmă. Câinii vin și mă amușină a binețe, fata mă salută zâmbind, este un spectacol perfect. Apoi dispare către nicăieri, pe drum, poate merge cu mâncare la o stână, sau la polog... Plec și eu mai departe, cheile sunt plinde de umbră până la refuz, doar pereții înalți și țancurile sunt luminate ca într-un decor aranjat de cineva pus pe șotii. La mijlocul cheilor, un izvor, asta ca un dar de bun venit. Beau, mai bine zis sorb, mai împing la biță cale de câteva sute de metri, după hartă știu sigur că la ieșirea dinspre amonte sunt poieni dumnezeiești unde poți să te instalezi pentru veșnicie. Așa și este. Îmi este greu să aleg, o poiană, apoi următoarea care pare mai frumoasă, mă decid cu greu. Apoi, una aproape de pârâu, e perfect acolo. Cam atât de perfect...

Odată instalat cortul, mă dezbrac și mă arunc în apele Feneșului curate ca lacrima. În amonte, cale de 20 km nici o așezare omenească, la vale, satul la 10 kilometri. Este greu să îți închipui o astfel de singurătate. Odată, demult, mi-ar fi generat frică. Acum, este doar plăcere, una simplă, atavică, puternică. E ca și cum aș fi nimerit într-un uter imens, singurul loc unde frica nu a apărut încă. Adun vreascuri, încropesc un foc, nu unul violent, ci domol, ca o pâlpâire. De departe se adună nori negri, durduie și se bat bărbărițe. Pare că vine chiar către cort, îmi este pe deplin egal. Nu ar fi decât o plăcere în plus să aud ploaia cum se prăvale peste cort...

Numai că ploaia nu înseamnă decât câteva picături rătăcite, o glumă udă, mai pun lemne pe foc și mă întind comod privind cum țancurile luminate dispar înghițite de noapte. Departe, latră un câine apoi lângă mine o strigă își începe recitalul. Poiana e plină de cosași care sar pe cort, răpăie ciudat, apoi, odată cu răcoarea, amuțesc. Înșir pe o țepușă de arin niște creste de slănină, tai o ceapă, o bucată de cașcaval, culmea, nu îmi este foame deloc. Mestecând alene simt cum mă ia toropeala, abia reușesc să sting focul și să mă târăsc până la cort. Nici nu țin minte când am tras fermoarele. Pur și simplu am știut cum am adormit, a fost o intrare violentă în somn și atât. O noapte și o liniște (sigur, este acea liniște din care omul lispește cu desăvărșire). Mă simt oarecum intrus, de parcă aș putea fisura cu respirația peretele de noapte care mă desparte de somn.

Privesc acum la rece traseul... 41 km...

Profilul său însă, chiar așa deformat de programul topografic, este mai mult decât grăitor. Eu însă m-am cățărat cu adevărat, foarte aproape de cer.

Da pleacă odată!!

2009-08-11T18:38:00.000+03:00

20 iulie

Păi cum naiba să pleci când, pe ultimii metri afli cu stupoare că treburi de contabilitate au luat-o razna complet?! Așa că, alergi să recuperezi dosare, ștampile, la finanțe, apoi să găsești o contabilă sau un contabil responsabil... Ai senzația că ceva îți pune tălpi și, realizezi că cel care ți-a pus tălpi ești tocmai tu atunci când ai făcut alegerea greșită...

Ca prin minune treburile se rezolvă, cel puțin parțial, astfel că apuc să trag guri de oxigen de sighișoară intrată în călduri festivaliere. Sigur, trăiesc cu speranța să nu apuc dezmățul care an de an ne face vraiște. Cel puțin, ceea ce depindea de mine am rezolvat în timp. Mai merg cu Mery la Sergiu P. să-i mai iau pulsul și să îi reglez angrenajele, fac ultimele cumpărături, vine și slănina lată de o palmă care va fi mâncarea de bază multe zile de acum încolo.

Seara de 20 iulie mă prinde aranjând sacoșele și reverificând lista cu cele necesare. Încarc acumulatorii (gps, lanternă, dog chaser, aparat foto) precum și Maimuța Puternică (Power Monkey), acumulatorul și panou solar care probabil îmi vor fi de mare ajutor. În sfârșit o văd pe Mery burdușită, sacoșele ancorate la fix. Pentru că anul acesta voi face și zeci de kilometri pe propriile picioare a părut în plus și un băț de trecking. Se va dovedi deosebit de util. În sfârșit, pot să o privesc pe Mery în toată splendoarea ei, este chiar simpatică. I-am adăugat un cric, anul trecut am descoperit că locurile unde trebuia să opresc, ca un făcut erau complet lipsite de un reazem (copac, gard, piatră, cap de pod, ceva acolo...), ceea ce pentru o biță cu 25 kg mai grea e totuși un supliciu gratuit...

21 iulie

Dimineața, ritualul de rigoare. Trezirea ca la armată, îmbrăcatul rapid (costumul de biță Nakamura mai mult te dezbracă...), un espresso dublu vijelios și valea la gară. De această dată trebuie să ajung la Alba Iulia, ceea ce înseamnă același personal de 6.40, numai că la Teiuș, schimbul pleacă după doar cinci minute! Puțin. Iată însă că înaintea personalului apare un accelerat (și ce accelerat, cochet, cu vagoane etajate, curățel, ce mai, super...) și iau rapid decizia de a-mi încerca norocul la naș. Supriză, nașul e ok, holul vagonului e făcut parcă pe măsura biței. Și trenul nici măcar nu e aglomerat... Ca de obicei mă postez pe stânga, îmi iau rămas bun de la Breite care încă aburește ca un ceainic ce fusese odată sub presiune și acum de podoaba pădurii sale se mai agață câteva smocuri de ceață, perdele de amintiri... Ruptura este bruscă, fusesem pregătit, o așteptam, o dorisem. Am trântit ușa pe alocuri îngălată a unei Sighișoare fără niciun fel de regret, odată cu prima picătură de adrenalină care simt cum mă purifică...

Eheee, la Teiuș personalul de Deva mă aștepta docil și urât mirositor, astfel că am avut timp suficient să tratez cu celălalt naș, so cațăr pe Mery, și să mă instalez și eu sub privirile curioase ale navetiștilor. O astfel de apariție în alte țări este pur și simplu normală. La noi ești tratat cu o gamă extrem de largă de priviri diverse. Unele îngăduitoare (vai săracu...), altele zâmbăreț-superioare (ce tâmpit, în loc să meargă cu mașina...) sau pur și simplu uimite (extraterestru...). Oricum, dacă ești contactat, desigur se apelează la fondul cel mai limitat de cuvinte (hello, huariu) sau pur și simplu prin semne. Dacă le răspunzi în română, toți par dezamăgiți (de parcă numai străinii ar avea dreptul nescris la aventură...). De la Teiuș la Alba Iulia e timp doar pentru o gură de apă, aș fi putut să fac traseul cu bița dar ideea de a o face pe o șosea europeană îmi dă fiori. Și nu de plăcere... Din tren admir Piatra Cetii, Întregaldele, locuri pe unde zburdasem anul trecut. Apoi gara din Alba Iulia. Descind ajutat de călători, în spatele gării găsesc un spațiu verde unde mă organizez și dau drumul la Garmin să înregistreze. Intenționat ocolesc prin centru. Orașul este curat, aerisit, mult mai zâmbitor decât al meu. Este deja trecut de ora 10, căldura își face de cap, am de ales în a încerca să ajung la Cheile Feneșului din “două bucăți”. Valea Ampoiului e frumoasă și locuri de campare, stivă.

Ies din Alba fluierând, trec prin Micești cântând, apoi cotesc la stânga spre Zlatna. Da, e super.

Pricoliciul și news-urile

2009-06-25T07:15:00.000+03:00

Primesc un SMS de la Pricolici. Reclamele de rahat ale lui Naumovici au fost interzise de către CNA. Din nefericire, CNA a luat această decizie cu două înainte ca această etapă a campaniei pentru RMGC să se încheie. Târzior. Nu știu dacă efectul a fost cel scontat, foarte probabil că întrebarea "Ce ați face dacă ați avea 4 miliarde de euro?!" a născut în mintea românilor cu totul alte răspunsuri decât cele din spoturi...

Îmi aduc aminte de întâlnirea mea cu "oficialii" RMGC din iulie 2004. Dumitrașcu, Avram, John Aston. Nici nu intrasem bine în Roșia Montană și pe urma mea, două "codițe". Un tip în bluză de salopetă și o tipă care spunea că este studentă la jurnalistică în București. Brusc au fost și ei interesați să viziteze cu noi galeriile romane, loc unde "jurnalista" a început campania de "tragere a limbii". Haha, mi-a spus ulterior M.A. că sosirea mea la Roșia a dat frisoane. Cui?! Păi dacă stau să îmi reamintesc de prezentarea PowerPoint a lui Aston făcută mie personal, prezentare de care nici măcar Sulfina Barbu nu avusese parte (tot M.A. dixit), lucrurile se leagă. Dascălu era corespondent Romprees pe vremea lui Drăculea Park, îmi luase atunci un intreviu. Avram mă știa de pe lista de mediu. De ce "codițe"?! Atunci credeam că sunt oamenii Goldului. Acum sunt sigur că erau "ochii și urechiușele" în concediu activ la Roșia Montană. Eram un naiv să cred că nu se știa că voi pleca la Roșia Montană, intenția mea era publică deja de la conferința de la Academia Ecumenică, atunci când le adusesem pe Codruța și Stephanie. Și acolo era full de "ochi și urechiușe" Probabil nu se știa când.

Cântecul de sirenă susurat de guri cu multe stele la restaurantul din Abrud a fost cireașa de pe tort. Târgul propus era suficient de clar, m-a distrat însă vălul de legalitate prin care se instituia colaborarea (mai bine spus, cumpărarea mea). Era mult mai subtil decât propunerea "omului cu șapcă" ce îmi intrase în cabinet în iarna lui 2001 să îmi cumpere tăcerea. Aveam ulterior să aflu explicația din unele dosare scoase de către CNSAS la lumină. "Băieții" nu erau deloc răsfirați la Roșia Montană, ba dimpotrivă, era o concentrare de forțe inimaginabilă, semn că potul este imens. Brusc, îmi amintesc de autocarul cu "turiști unguri" intrat în piața Roșiei și pe care îl fotografiasem în timplul protestului din 2001. Autocar cu geamuri fumurii, șoferul acestuia primea indicații de la un "civil" amplasat strategic printre jandarmi. Și apoi legătura continuă sus, către "nașul" proiectului, Frank Vasile Timiș... Vânzarea țării nu cu bucata, ci la calup.

Apuseni 2009. Gata de întoarcere

2009-06-23T07:10:00.000+03:00

Nu știu cât din farmecul surprizei dispare atunci când încerci să prevezi (la propriu) traseul, cu Google Earth. Cert este că am reușit să rezolv câteva necunoscute care mă feresc de coșmarul pedalării pe șoselele asfaltate ale patriei. Dilema principală a fost cum aș putea găsi anul acesta un traseu care să mă ducă în "inima" Munților Trascău Prima tentativă imaginară a fost aceea de a ajunge la Cheia. Cheia nici nu poate fi numită localitate. Sunt câteva case, un călugăr rătăcit, și se află la intrarea în Cheile Râmețului în amonte. Sigur, poziția este excelentă, de acolo m-aș putea "învârti" prin zonă după pofta inimii. Fără Mery de data asta care va rămâne la cort, pentru că mi-am propus să "sparg" niște chei, am constatat că, majoritatea dintre ele sunt greu de parcurs chiar și cu piciorul. În schimb, cheile propuse, o mare parte, sunt aproape necunoscute, oricum, rar călcate de turiști. Și, mai ales, inaccesibile amatorilor pe patru roți. Astfel că, voi fi scutit de motomanele...

Cum spuneam, aparent, prima variantă era să refac în parte traseul făcut în 2007, de la Aiud la Roșia, prin Mogoș. Constat însă că, de la Cheia nu pot ieși către Teiuș decât cu un ocol destul de mare. Să urc la Brădești este greu, o bună parte din drum nu este decât o potecă prin pădure, foarte asemănătoare cu aceea din Bucium la popasul Fefeleaga. Dacă plouă, rămân practic blocat, singura cale fiind revenirea către Cojocani, să urc la Ponor și apoi la Brădești. Nțț... Dar dacă?!!!

Și am pus mâna pe eTrex. Hărțile de la www.openmaps.eu sunt excelente am făcut update-ul și observ că toate gpx-urile trimise de mine au fost incluse (traseul pe Someșul Rece, drumul nou la Mogoș, ieșirea de la Mogoș spre Galde). Dar ce vreau eu amu, nu egzistă. Iau hărțile la purecat. Harta militară oferă ceva, numai că e cam veche. Dar, până la urmă e cea mai de încredere. Cea generală a Apusenilor este ok dar fără prea multe detalii. Norocul îmi surâde la Scopus, magazinul de articole outdoor din Mureș. Găsesc acolo hărțile cu Munții Gilăului, Trascăul de mijloc, Vlădeasa, Trascăul de sus! Mai vechiuțe, folosite (!!!) dar absolut ok, nu mai găsești hărți nici pe net. Le scanez, ce-i sigur îi sigur, deja sunt destul de uzate, și le iau cu mine în TyTN. Simplu!

Și așa aflu că, decât să cobor (e drept, o coborâre fulminantă) de la Roșia la Gura Roșiei și după aceea ocol pe asfalt și dă-i și pedalează pe Valea Arieșului acompaniat de tot felul de tâmpiți pe tiruri, atomobile, sau alte motoare, o pot tăia pe scurtătură. Scurtătura trece pe "La Mătușa" (asta înseamnă scăldat în Tăul Mare ;)) pe la cariera de la Roșia Poieni, la Lupșa. Sigur, tot pe Valea Arieșului, da scurtez vreo 40 km de asfalt. Pentru orice siguranță îl sun și pe Adrei Gruber. Da. Așteaptă să ajung la ei, uite și niște oameni care se bucură de prezența mea. Și, de amorul artei, dau o tură și cu gugălertu, se vede tăăăt traseu ca din avion. Uauu, mă mănâncă deja pedalele....

De data asta Mery este dotată cu frâne Avid Juicy 5 care, ăhăăă, sunt un pas mare pentru un biker de cross-country. N-o să se mai blocheze frâna din față atunci când o fojez pe pante de 11%, și nu mai omor nici încheieturile. Ăăă, da, mai e de amintit și PowerMonkey (https://powertraveller.com/iwantsome/primatepower/powermonkey-explorer) o bijuterie incredibil de utilă mai ales că o să cam "cortorăresc" tura asta. Și dacă vreau musai să ascult muzici (telefon, cât mai puțin posibil ;)) trebuie și energie. De data asta de la soare.

Ieşirea din munţi

2008-08-31T10:46:00.000+03:00

Controlez pe GPS traseul şi, pentru prima oară Garmin VISTA HcX (o sculă excepţională) a “sughiţat” în chei. Semnalul de satelit este atât de slab acolo încât altitudinea s-a resetat ,arată complet aiurea, îl plimb degeaba încoace şi încolo, semnalul revine şi se pierde, dar acum chiar nici nu prea contează. Harta îmi arată clar cam pe unde sunt, iar waypoint-ul marcat în ziua precedentă este destul de precis. Regret doar că n-o să pot să am profilul întregului traseu parcurs, în toată spleandoarea lui cu profilul unor dinţi de fierăstrău. O înhămez pe Mery, deja totul funcţionează şnur, aş putea face totul legat la ochi, trec râul, este mai cald decât afară, picură urât, cerul albastru a dispărut complet, asta e, păcat. Ştiu că drumul va fi practic tot la vale, o coborâre lină, ultimii 25 km drepţi ca în palmă. Încă sunt în chei, cam multe maşini, unele parcate aproape în apa râului. Este ciudată această lene a automobiliştilor de-a căra câţiva metri suma de bagaje pe care au transportat-o. Simt ca nişte smintiţi nevoia imperioasă de-a dormi cu nasul la ţeava de eşapament, de-a face grătarul cu Florin Salam râgâindu-le manelos lângă grătarul cu mititei. Pe stânga, la Poiana Galdei, o cascadă superbă. Mi-o aduc aminte vag, n-am mai fost pe aici de zeci de ani. Şi tata îmi povestea de ea, în liceu avusese un coleg din Galda de Sus, îl vizita des, făceau baie aici.

Ştiu că atunci ne-am bălăcit serios, jos este o parte de apă adâncă, acum nu aş mai face-o. În amonte, omul şi-a lăsat deşeurile care pe nişte marcaje mizerabile a trecerii lui imbecile prin Natură. Chiar în dreptul ei, pe drum, o familie mănâncă la botul maşinii, de fapt au întins o faţă de masă pe bot şi înfulecă de zor. Au oprit în drum, numai că drumul este mai mult decât îngust, greu se strecoară două maşini una pe lângă cealaltă. Faptul că trec alte maşini şi le condimentează micul dejun cu praf şi gaze arse nu îi deranjează deloc. Îi privesc în toată nesimţirea lor aproape candidă şi aleg să îmi continui coborârea conştient că, cu fiecare kilometru cu care mă apropii de “civilizaţie” voi vedea tot mai multe scene similare. În fapt, am nevoie de o nouă readaptare, nu?!. La cabana “Galda” full de automobile. Mai jos, încep să se iţească cabane, nu foarte multe şi de dimensiuni totuşi decente, ba chiar unele sunt chiar cochete. Intru în cheile Galdei şi peisajul seamănă decupat cu cel din filmul Winnetou al copilăriei.

Nu sunt la fel de spectaculoase ca şi Cheile Întregalde, dar au un farmec straniu, aproape marţian. De aici, totul devine aproape rutină. Încep să apară porţiuni asfaltate, la Galda de Sus, în stânga, Piatra Cetii ca o căpăţână de zahăr al cărei profil îmi fascinase copilăria, o zăream în fiecare dimineaţă din satul bunicilor, Crăciunel.

Din Benic, un asfalt lamă. Media este de peste 20 km/h, aproape că nu sunt nevoit să dau din pedale. Trecerea la şes se face aproape brusc, Galda de Jos este deja comună de şes, ici colo câte o coastă calcaroasă. Se vede Teiuşul în stânga, Podul Mureş, spre unde merg cerul este vânăt. Ştiu o scurtătură la Coşlariu, este pe lângă linia ferată, regret că am ales această variantă, deh, leneşul mai mult aleargă deşi am apelat la aceasta numai pentru a evita nebunia de pe E1. Drumul trece printr-un depozit de gunoi ad-hoc, pute exact a ce trebuie să pută un astfel de loc. Este pentru prima oară după aproape două săptămâni când aerul respirat îşi ia nasul la purtare. Automobile în depăşire, nebunia de care parcă abia scăpasem. Parcă nu e chiar atât de naşpa ca de la Cluj la Gilău, dar nici plăcut. Crăciunelul se zăreşte în depărtare, dealurile nu s-au schimbat deloc. Doar că, în sat a mai apărut o biserică, acea greco-catolică, într-un sat exlusiv greco-catolic biserica nu a fost retrocedată de către ortodocşi, astfel că oamenii şi-au construit o alta, o copie aproximativă a Catedralei Metropolitane de la Blaj.

Ajung în sat exact când lumea iese de la biserică. Dintr-un foc mă întâlnesc cu patru veri şi verişoare, practic sunt rudă mai apropiată sau depărtată cu mai bine de jumătate din sat. Oamenii mă privesc ca pe un extraterestru, se şuşoteşte, se întreabă, au rămas la fel de curioşi. Cu siguranţă ştirea va ajunge înaintea mea la vărul Ion unde o să mă cazez. Crăciunelul nu are nevoie de Messenger, aici a fost inventat Internetul cu mult înainte, când nu era nici măcar electricitate. Simt o bucurie imensă, adevărata mea casă a fost mereu aici.

Mogoş-Întregalde

2008-08-25T07:55:00.000+03:00

De la Mogoş, mai bine zis de la gazda mea Ioana Miclea, biţa o ia la vale nebuneşte pe asfaltul proaspăt. E un vând cumplit, se vesteşte a ploaie, plec oarecum nedecis, dacă vântul o să înceteze, cu siguranţă o să înceapă ploaia. Şi nu orice fel de ploaie. Intru în centrul comunei cu 55 km/h şi aşa şi ies, ca o nălucă, apucând drumul către intersecţia unde trebuie să o fac la dreapta. Nu am auzit lucruri foarte bune despre porţiunea ce urcă şi, când privesc locul unde trebuie să ajung, realizez că va fi o plimbare de câţiva kilometri în care trebuie să o împing pe Mery de coarne. Trec un pod şi de acolo drumul o ia pieptiş la deal, este exact acelaşi soi de pantă care te scoate către Bucium. Mogoş este de fapt într-o căldare, şi, oriunde ai ieşi, te confrunţi cu pante care nu ştiu cum sunt abordabile de către maşini în timpul iernii. Vânt, soare, nori negri, mai şi picură. Urc serpentine abrupte şi îmi iau gândul că aş putea prinde vre-o porţiune care să mă lase să urc pe biţă. Drumul intră într-o pădure de brad, şi, când privesc spre lizieră, încremenesc! Hrib după hrib, muscăriţe, gălbiori, atâtea nu am văzut de când sunt. M-aş opri să le culeg dar oricum nu am unde să le pun, iar într-o plasă m-ar încurca la mers. Nu ratez ocazia să pozez câteva... Aşa că trec cu jind, mă depăşeşte un ARO aproape sufocat de efort, după el trage o remorcuţă cu fân. Totuşi se circulă şi cu automobile. Mă mai opresc, găsesc nişte izvoare unde îmi împrospătez provizia de apă, în dreapta un nor negru cu reflexe verzui, nu am cum să grăbesc pasul, sunt abia la jumătatea pantei. Vântul se opreşte, ştiu că vine ploaia, ochesc un brad bătrân, este cel mai sigur adăpost, cine a umblat prin păduri de brad ştie că, chiar după cea mai torenţială ploaie, la poalele brazilor, lângă trunchi, pământul rămâne uscat. O înghesui pe Mery sub un altul, îmi scot pelerina şi mă ghemuiesc sub un brad imens. Ploaia se porneşte instantaneu, ca şi cum cineva ar fi tăiat cu o sabie punga supraplină a norului. Toarnă, nu văd nicun picur de ploaie. Cu toate acestea, acolo unde sunt e uscat, mă aşez confortabil şi admir cum trăzneşte către Mogoş. Ploaia trece exact cum a pornit de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic, măcar n-o să mai am parte de praf. Ajung într-un final pe culme, de unde se vede căldarea Mogoşului ca din avion.

Apoi trec către Valea Galdei, stupoare, acolo drumul e perfect uscat. Este la fel de abrupt ca acesta ce l-am urcat, mă sprijin pe frânele biţei, e ca şi cum aş coborî un perete, dacă o fur aici e naşpa rău. Totuşi, Mery se comportă exemplar, frânele ţin la tăvăleală, nu am coborât niciunde o astfel de pantă. Aici pădurea este complet de foioase, ce schimbare incredibilă la doar câţiva zeci de metri. Drumul este plin de şanţuri săpate de şuvoaie, trebuie să fac echilibristică, cu toate acestea refuz să merg pe lângă biţă. Apoi panta se mai domoleşte şi, aşa cum analizasem pe harta GPS-ului, va urma iarăşi o lungă porţiune de coborâre. Este mai greu decât la urcat, aici stai cu tot corpul încordat, cu simţurile ascuţite, este suficientă o piatră abordată greşit pentru a ieşi în decor. În stânga nu ar fi problemă, este pădurea pe o coastă abruptă, dar în dreapta este o vale abruptă unde nu ai nicio şansă să ajungi întreg. Admir peisajul, este ALTUL, aici urcă curenţi calzi pe culoarul Galdei. Ici colo o casă, intru în Ghioncani care încă aparţine de Mogoş, se remarcă doar printr-un gater care duduie şi grămezile de rumeguş. Două mocăniţe coboară cu găleţi din munte, au fost probabil după afine. Nici nu apucă să mă zărească prea bine, apoi case părăsite şi, dintr-odată în dreapta, înainte de Ivăniş (sau în Ivăniş?!) jos, în stânga, zăresc un vârtej. Ştiam că mai există în Apuseni aşa ceva, nu ştiu dacă se mai face pănură, dar arată grozav, sunt fericit că mai am ocazia să zăresc aşa ceva...

Valea se lărgeşte neverosimil pentru o zonă unde există unele dintre cele mai frumoase chei.

Pare o zonă de unde oamenii au fugit, chiar şi cele câteva maşini oprite pe lângă care trec, par oprite acolo de ani buni. Oameni, deloc. Traversez râul Galda de câteva ori, apoi, în vale în dreapta, apar Cheile Găldiţei. De aici nu apar chiar atât de spectaculoase, dar, calcarul are frumuseţea lui, este mai docil cu apa şi tocmai de aceea, se lasă modelat spectaculos în turnuri, turnuleţe, tunele, peşteri.

Aş fi putut să merg să campez în Cheile Găldiţei, în centrul Întregalde se face intersecţia către acestea. Nu ştiu de ce n-o fac, las biţa să curgă la vale, îmi propun să stau acolo şi să bat cu piciorul atât Cheile Întregalde cât şi cele ale Găldiţei. După biserică, drumul se înghesuie, pârâul şi mai şi, devine doar un şuvoi spectaculos, zăresc Cheile Întregalde.

Mi-aş dori un loc de campare mai puţin accesibil, şi, chiar îl găsesc. Mai la vale de un grup de studenţi cu corturile, peste pârâu, o poiană numai bună de aşa ceva. Sunt urme de foc, nu mă bucur, deja ştiu că mă aşteaptă şi ceva gunoaie. Cobor, şi trec cu Mery prin apă. Este neaşteptat de caldă, la mijloc trece de genunchi dar bagajele rămân uscate. Mă apuc să fac ceva curăţenie, dar, când să montez cortul, o ploaie cu soare mă obligă să ma aştept. Nu e plăcut să dormi într-un cort ud. Vântul este de-a dreptul furtună, acum voi afla cum se poate monta cortul în astfel de condiţii. În ciuda temerilor, reuşesc. Mai greu, e drept, dar e OK totul. Îl plasez într-o zonă mai puţin vizibilă de la drum, iar biţa o parchez în pădure şi o acopăr cu foaia de cort, n-o mai văd nici eu de aici de la zece metri. Dovadă că nu sunt foarte vizibil, la un moment apare o Dacie papuc cu număr de Mureş, sunt nişte tineri, dau să treacă, abia apoi mă zăresc şi se răzgândesc, mă salută şi coboară ceva mai la vale în căutarea unui alt loc accesibil.

Aş încerca inutil să aprind acum focul deşi, mi-este o foame de lup. Nădăjduisem să caut nişte ciuperci, dar a aprinde focul în aceste condiţii ar fi o adevărată nebunie. Nu prea am altceva de mâncare, la trei kilometri mai sus trecusem pe lângă un magazin-crâşmă, decid să fac o plimbare până acolo. Pun în rucsac toate lucrurile de “valoare”, trec apa şi mă îndrept spre magazin. Trec pe lângă grupul de studenţi, joacă volei, se bronzează, băieţii par destul de matoli. Merg prin soare, în dreapata pândeşte iarăşi un nor vineţiu, ajung la magazin. La mese, obişnuiţii clienţi alcoolizaţi pe care îi regăseşti în miezul zilei în fiecare comună. Nu sunt deloc amabili, te privesc urât, sunt exact acea faună care o regăseşti peste tot, oamenii lipsiţi de ocupaţie, cu alcoolul în cap toată ziua. Nici vânzătoarea nu este excesiv de prietenoasă, îmi fac cumpărăturile şi plec rapid, este cu siguranţă un loc care îmi displace profund. Revin la cort, deschid o conservă de costiţă cu fasole, pâinea este bună, aflasem că este făcută la Cricău. Sunt deja nume de localităţi cunoscute mie, sunt aproape de locurile copilăriei. Picură iarăşi, apoi ceva soare, dar vânt cât încape, cortul vibrează nervos, mă gândesc dacă nu cumva în toiul nopţii mă voi trezi sub cerul liber. Întăresc corzile, mai asigur ancorele, apoi mă strecor înăuntru unde este încă foarte cald. Îmi pun lantrena de cap şi citesc pe “sărite” din Walden. Pereţii cortului se zbat, vântul este atât de puternic încât nu aud nici măcar curgerea apei deşi sunt doar la doi metri de râu. Sper ca vremea rea să înceteze, am chef să fac a doua zi nişte ture. Desigur că adorm cu lampa pe frunte, mă trezesc pe la nu ştiu ce oră, sting lanterna, vântul pare să se domolească. Dorm ca anesteziat, dimineata mă trezesc picurii de ploaie. Nu plouă foarte tare, vântul nu mai bate deloc, în schimb barometrul nu promite nimic bun. Cu toată ploaia, reuşesc cu ajutorul unui mesteacăn să încropesc un foc, cafeaua fierbe, ehee, se schimbă treaba! Pe drum, două jipane cu număr străin, şoferii mă salută, ei merg la deal trăgând după nişte remorci cu motociclete de teren. După cum se arată, va fi o zi complet naşpa, fac o scurtă plimbare de recunoaştere.

Cheile sunt extraordinare, mi le aduc vag aminte, am mai fost aici într-o excursie cu şcoala prin clasa a V-a. Turnuri, trunuleţe, şuvoaie, ce frumuseţe!

Ajung la concluzia că nu voi putea face cele două trasee, picură enervant, nu este deloc plăcut să stai toată ziua în cort privind cum afară murează. Am de luat o decizie care nu mă bucură foarte mult, zilele următoare îmi vor dovedi că am fost inspirat. Adun cortul, trebuie să plec. Ce păcat, dar îmi promit să revin aici să “purec” zona. În fond, de la Sighişoara până la Teiuş este o nimica toată, iar de acolo, o plimbare de plăcere... Revăd profilul traseului parcurs de la Mogoş până aici la Întregalde. Hmmm...

Către Mogoş

2008-08-23T08:10:00.000+03:00

La Detunatele mi-am “aranjat” următoarea cazare la Mogoş. Cum? Exact pentru că nu cred în întâmplări, trebuie doar să laşi fiecare ACUM să curgă fără să intervii cu nimic. Când coboram cărând recolta de ciuperci, urcau trei tineri. Surorile Roxi şi Lolo şi prietenul lor, Mihai. Toţi din Turda. Rătăciseră drumul către gheţarul de sub Detunata Flocoasă. I-am îndrumat, apoi ne-am revăzut la Vetălău. Am intrat în dialog, erau interesaţi de trip-ul meu, de echipamente, ce mai, o companie placută. Fetele erau într-o scurtă vacanţă la mătuşa lor din Mogoş. I-am întrebat dacă nu mi-aş putea pune cortul în grădina mătuşii, desigur, nu era nicio problemă, mi-au explicat unde stă mătuşa, au plecat. Anul trecut, cand am făcut această porţiune în sens invers, am poposit tot la Mogoş, dar am fost “cazat” la dispensarul medical din localitate prin bunăvoinţa doctorului Horia Avram. Acum aş fi preferat din nou cortul...sau o şură cu fân.

Dimineaţa următoare, mă trezesc iarăşi cu noaptea şi cu Vetălău în cap. S-a sculat şi el devreme, trebuie să plece la Izbita unde are o pădure şi musai trebuie să bem cafeaua împreună şi să mai facem o şedinţă de “furtună-n creier”. Aşa şi facem, e plăcut dimineaţa când încă totul este umed de rouă, nu mai terminăm de povestit. Apoi, Vetălău îşi ia rucsacul şi coboară pe scurtătură către Valea Şesii. Eu mai trebuie să aştept să se zvânte cortul, îl desfac şi-l întind pe claia de fân. Apoi, ritualul deja devenit rutină a bagajelor. Deja le pot face cu ochii închişi, am o anumită ordine inversă pentru a putea aborda în caz de necesitate (a se citi ploaie), ţoalele de protecţie. La sfârşit adun cortul, sunt tot mai mulţumit de el, este un Cavery Cubby luat de pe internet la un preţ foarte bun, (celor intersaţi, www.montline.ro). Este acceptabil de uşor, are un mic antreu pentru rucsac şi alte bagaje, nu transpiri înăuntru, a trecut şi proba ploii, şi nu orice fel de ploaie ci o rupere de nori, şi, cum aveam să constat doar peste două zile, şi pe cea a vântului puternic. “Echipamentele” de camping de la supermarketuri nu sunt decât nişte ţepe ieftine. Din fericire, poţi cumpăra şi la noi echipament de calitate la preţuri zic eu rezonabile, vă mai sfătuiesc să mergeţi pe www.craimont.ro. Tot mai mult realizez cât de mult înseamnă să pleci într-o astfel de aventură având cu tine o biţă de calitate şi echipamente sigure şi uşoare.

Deci, plec de “La Fefeleaga”, urmează cei doi kilometri de coborât abrupt, de sus de pe potecă văd drumul “arat” de tafuri şi îmi vine să râd că mi-am închipuit că voi putea urca cu biţa încărcată pe aici. Nici cu ea descărcată nu ar fi fost vre-o şansă. Şi, profund inutil, pentru că nici la coborâre nu aş fi putut-o folosi. Ajung la casa unde am garat-o pe Mery, gazda este în bucătărie, în timp ce îmi aranjez bagajele în genţile biţei, ea îmi scoate apă proaspătă din fântână. În spatele casei, un duş natural, un pârâu cu o cascadă. Mă spăl, mai bine spus mă bălăcesc, este grozavă apa de munte, nu aş mai ieşi de sub “duş”. Odată biţa încărcată îmi iau rămas bun şi plec, ies pe poarta mare, mai am o porţiune noroioasă, de aceea am şi rămas cu bocancii în picioare, apoi la drumul principal, trec din nou la sandale, este mult mai comod. Mă aşteaptă un urcuş zdravăn. Îmi reamintesc pe unde am coborât anul trecut, nu e o distanţă mare, dar iarăşi voi ajunge la peste 1000 m, pentru ca apoi drumul să coboare abrupt în Mogoş. Purced la treabă, am chef de pedalat, mai am cam doi kilometri de asfalt, după care urmează cel pietruit. Anul trecut îl coborâsem după ce, noaptea precedentă plouase ca la ecuator, era tot plin de pâraie, spălat pe alocuri, cu lemne şi bolovani aduse de torenţi până în mijlocul drumului. Îmi “calibrez” efortul, nu mă grăbeşte nimeni aşa că, trag constant.

La intrarea în Bucium Poieni, unde deja drumul începe să o ia pieptiş, simt în spate două biţe, sunt surprins, mă uitasem în retrovizoare cu doar cîteva minute înainte şi nu văzusem nimic, mă gândesc că or fi doi localnici ieşiţi de pe un drum secundar, apoi cu coada ochilui zăresc doi mtb-işti echipaţi stock trăgând la deal. Mă salută cu “hello” foarte interesant, mi s-a mai întîmplat pe Breite când iarăşi am fost confundat cu un străin, este totuşi trist, înseamnă că încă români “ca noi” sunt destul de rari pe şosele şi ne confundăm reciproc cu bikerii străini. Constatăm că suntem totuşi români, băieţii sunt arădeni, sunt în tură rapidă, au doar acele rucsace mici tipice de tură scurtă, realitatea este că astfel poţi face în câteva zile trasee de sute de kilometri în Apuseni. Pentru că avem ritmuri diferite, decidem să ne oprim într-un loc “drept”, facem cunoştiinţă, primul este Eggy (Egon Pommersheim), “ultimul neamţ”, cum spune el, din Arad. Sunt bikeri adevăraţi, cu echipamente jos pălăria, le explic cum să găsească “scurtătura” către Brădeşti de unde să meargă către Huda lui Papară, şi îi sfătuiesc să ocolească Băişoara unde este full de “turişti”. Ca să ajungă la Fântânele, îi sfătuiesc să tragă o scurtătură pe care cu biţele acelea o traversează fluierând. Plus că zona este practic neumblată şi e de o frumseţe ireală. Apoi ne despărţim, îi văd cum trag la deal, plec şi eu în ritmul meu. Drumul intră într-o pădure de fag, serpentinele se succed monoton dar plăcut, valea rămâne tot mai jos, altimetrul îmi arată că urc constant. Dar mai am încă de tras, dar, parcă cu cât e mai abrupt (decent de abrupt) plăcerea este şi mai mare. Trec pe lângă nişte ţapinari, mă salută râzând, probabil că mulţi se întreabă în tăcere “ce l-o fi apucat şi pe ăsta să tragă pe un astfel de drum cu o bicicletă încărcată până la refuz, când sunt maşini?!”. Ies din pădure, urmează bifurcaţia ce duce la Poiana Negrileasa, rezervaţie naturală de narcise sălbatice, eu aleg drumul asfaltat către Poienile Mogoş care urcă pieptiş. Este ultima porţiune şi cea mai abruptă, ultimii metri îi merg pe lângă opintindu-mă în coarnele biţei, mă şi opresc pentru a fotografia valea Bucium de unde am urcat. Drumul apare ca o cicatrice albă în verdele încă crud al pădurii.

Aici sus suflă un vânt răcoros, se vede vârful Geamăna, în faţa lui, Detunatele. Mă pregătesc de coborâre, ar fi cea mai abruptă, îmi aduc aminte cum anul trecut am împins biţa la deal de mi-au ieşti ochii. O las pe Mery să “curgă” şi ajunge aproape instantaneu la 55 km/h. Este deja o viteză exagerată, dar e grozav. Până în centru ar fi aproape 6 km de coborâre abruptă dar trebuie să fiu atent să nu ratez casa mătuşii unde ar urma să înnoptez. Şi fac bine că sunt atent, după o curbă apare casa, de fapt recunosc locul după maşina lui Mihai. Frânez până înroşesc discurile, şi ies de pe drum la umbra unui măr imens. Nici ţipenie, mă latră anemic nişte căţei simpatici, sunt mult prea extraterestru chiar şi pentru ei, astfel că domniile lor renunţă repede. Întreb o femeie din casa vecină unde sunt tinerii cu maşina, îmi arată casa pe care o ochisem cu jind înainte, o adevărată casă moţească de o frumuseţe pe care n-o poate egala după gustul meu, nimic din ceea ce se construieşte acum. Las biţa şi intru în curte. Lumea este în conie (bucătăria de vară), sunt întâmpinat cu bunăvoinţă, mătuşa Ioana ţine un curs de tricotaj nepoatelor. Este exact aceeaşi atmosferă pe care o regăseşti peste tot în Apuseni. Oameni aspri la prima vedere, moţii sunt extraordinari de primitori, din tinereţe am bătut potecile acestei zone şi nu am fost niciodată refuzat. Am dormit în şuri cu fân, în clăi, în case, peste tot am fost omenit cu ce aveau mai bun, am fost tratat cu acel respect nefiresc pe care îl au moţii pentru “domni”. Deşi, ar trebui să fie taman invers. Noi, am uitat ce înseamnă omenia, oraşul ne-a făcut egoişti, hapsâni, indiferenţi, suspicioşi. Nu eşti nevoit să dai explicaţii, sunt bucuroşi dacă eşti în temă cu subiectele care îi preocupă pe ei. Crescutul animalelor, cositul, tradiţiile. Din păcate şi de acolo tinerii lipsiţi de orice perspectivă au luat drumul străinătăţii. Din Mogoş sunt plecaţi aproape 300. Şi acolo regăseşti “modelul” nou, cu maşină din care bubuie manelele, cu păr gelat, lănţoaie şi cercei la gât, genul de cocălar rupt de realitate. Trist.

Nepoatele se pregătesc să coboare în centru, îi însoţesc, poposim la o bere unde povestim. Este o căldură sufocantă dar bate şi vântul, semn că vremea stă să se schimbe. De fapt şi barometrul îmi arată că e ziua “Schimbării la faţă”, dată considerată ca fiind practic prima zi de toamnă. Urcăm povestind, se apropie seara, cu toate astea soarele dogoreşte şi asfaltul emană şi el căldura înmagazinată peste zi. Am avut ocazia să percep diferenţa mai mult decât sesizabilă dintre drumul pietruit şi cel asfaltat. Este drept că cel asfaltat oferă bicicletei o uşurinţă apreciabilă la pedalat, în schimb, pe vreme caldă, te topeşti chiar şi pe biţă. Trecem pe lângă case vechi, grajduri tipice peisajului “mocănesc”, din păcate, totul este “pe ducă”. Ce se construieşte acum nu mai are nimic cu civilizaţia lemnului atât de tipică acestui colţ de lume. case din BCA-uri, turnuleţe năstruşnice, culori ţipătoare.

Ajunşi acasă, facem un foc în grădină (un colţ de rai) şi pregătim frigărui. Vine şi mătuşa Ioana şi fata acesteia sosită din Hunedoara. Mătuşa Ioana are un umor extraordinar, o minte vioaie, dar mai ales un dar al povestitului cum rar am întâlnit. Îmi povesteşte de pe timpuri întâmplări din zonă, toate sunt cu schepsis şi multă multă ironie.

Este un noroc că am cunoscut-o pe acestă femeie, descendentă după câte mi-a spus nepoata ei, istoric, din Crişan, răsculatul care şi-a pus capăt zilelor în închisoarea Bălgradului, alegând sinuciderea în locul tragerii pe roată. Da, Crişan era chiar din Mogoş. Aceştia sunt moţii, în fapt, acesta este ardeleanul tipic, nu foarte guraliv dar plin de înţelepciune şi umor. Mă simt un răsfăţat, frigăruile sunt excelente, se înfruptă şi căţelul Patrocle, şi piscile. O întreb dacă pot schimba dormitul în cort cu cel în podul grajdului, în fân. Eheee, mă înţelege, nimic nu se poate compara cu dormitul în fân, astfel că urc să îmi amenajez culcuşul. Este fân proaspăt, miroase intens a iarbă, e un parfum de-a dreptul halucinogen. Nici nu ştiu unde să mă cuibăresc, aleg lângă perete pentru că de acolo pătrunde aerul proaspăt, mai ales că s-a pornit să bată un vânt bezmetic, semn că vremea se schimbă. Dormitul în fân are ceva aparte. Copil fiind, la ţară, preferam acel loc încă de la începutul vacanţei, celui “normal”, în pat. Iar când mai e şi furtună şi se prăvale o ploaie de vară, este un vis. M-am culcuşit şi în clăi de fân, când hălăiduiam tot prin Apuseni, te simţi ca într-un uter, afară poate să plouă să şi să tune de să rupă pământul, înăuntru nu se aude aproape nimic. Este cel mai sigur loc de dormit. Când mergeam în tabere cu corturile acelea grele, militare, care nu izolau practic deloc, primul lucru după montare, umpleam pe jumătate corturile cu fân. Atunci nu era nici saci de dormit, nici izoprene. Din păcate nici folii de plastic, astfel că, orice ploaie mai acătării pătrundea prin acoperiş. Dar, atunci asta aproape nu conta. Şi acum, mă culcuşesc, nici nu simt că aş sta culcat, parcă aş dormi suspendat în imponderabilitate. Nici nu mai am timp să savurez momentul că mă cufund în somn. Păcat. Dimineaţa, un mic dejun cu slană, ceapă, caş, lapte, cam tot ce poate fi mai delicios aici. Apoi, fiecare ne pregătim de plecare. Cei trei prieteni tineri pleacă spre Abrud pentru a lua drumul Turzii, eu, mai încet, o înhămez pe Mery. Îmi iau rămas bun de la Ioana Miclea şi fiica acesteia şi mă cocoţ pentru a coborî nebuneşte către centrul Mogoşului. Ca de obicei, captez profilul acestei părţi de drum. Frumos, nu?!

Sub Detunatele, “La Fefeleaga”

2008-08-20T08:08:00.000+03:00

După ciuperci

Traseul de mai sus nu a fost parcurs de un bou cu GPS-ul în loc de talangă, ci chiar de către subsemnatul (vă las să continuaţi autoironia) şi nu vă sfătuiesc să îl repetaţi. Aş fi putut să măresc rezoluţia pentru a putea evidenţia detaliile zigzagate. Este un traseu tipic căutătorilor de ciuperci, un hobby pe care majoritatea îl consideră un soi de ruletă rusească, mie mi se pare încântător. Şi poate, odată o să mă supăr şi o să scriu despre acest hobby care a apărut încă din copilărie. Mi-am ales să parcurg acea şea dintre cele două Detunate, cea Golaşă şi cea Flocoasă. Este o zonă unde te trezeşti că la fiecare pas, ordinea priorităţilor se schimbă. Când ai dat de un grup de hribi (Boletus edulis) şi te apuci să-i verifici dacă nu au “musafiri”, exact deasupra lor descoperi o tufă de zmeur ce geme de fructe. Apoi, când decizi să te înfrupţi cu ele, descoperi că la doar câţiva paşi, le face concurenţă acerbă o tufă cu afine, neagră de fructe. Aproape că uiţi de ciuperci, dar nu este cazul meu. Am fost inspirat să iau o pungă cu mine. După ce parcurg o porţiune împădurită, ies într-o poiană de vis. De o parte zăresc în depărtare calcarosul Vulcan pe care tot îmi promit să îl vizitez... Poate la anul...

...de cealaltă parte, tot cu telezoom-ul, se vede Roşia Montană (mai bine zis cariera de la Corna) chiar în spatele Detunatei Golaşe...

Este un loc numai bun de odihnă, cu burta plină de zmeură şi afine nici nu prea merge să te apleci după ciuperci... E plăcut aici sus, undeva se aud talăngile unor vite, mă întind pe spate şi îmi pironesc ochii pe cer urmărind pelerinajul spre nicăieri al norilor. Am tot amânat vizita la Golaşa din pricina gunoaielor, îmi strică orice chef de drumeţie, aleg un drum “neoficial” unde mă împiedic de gălbiori, hribi şi râşcovi. Desigur îi aleg cu atenţie, găsesc unul care, estimez că bate către 1,5 kg. Culmea, este proaspăt, tare ca piatra, nu degeaba nemţii îi spun Steinpilz. La bifurcarea de drumuri către cele două Detunate este o bancă şi mai ales un izvor cu o apă magnifică. Poposesc şi mă apuc să selectez “recolta”

Aproape nu am ce arunca. Deci, ojina e ca şi preparată. Intru în pădure pe o potecă marcată aproximativ dar care sigur mă duce către Golaşa. Trec peste un podeţ făcut chiar din prisme de bazalt care dau aspectul acela straniu a Detunatei.

Apuc apoi într-un loc unde muşchiul a crescut peste învălmăşeala de pietre, brazi imenşi, pădure virgină, este rezervaţie naturală aşa că exploatarea lemnului e interzisă. Dar aruncatul peturilor nu. Detunata arată magnific în apusul de soare.

Pun şi zoom-ul pentru a prinde ceva detalii, iată una care este mai mult decât sugestivă.

Revin cărând recolta după mine şi, deja îmi lasă gura apă. O să îi fac la grătar deşi aş putea să îi mănânc liniştit cruzi, sunt delicioşi şi proaspeţi. Ajung “La Fefeleaga”, Vetălău mă invită la o palincă. În schimb, eu scot recolta. Aici hribii nu sunt foarte cunoscuţi, am remarcat în Apuseni cum diferă de la o zonă la alta “ştiinţa populară” în ce priveşte ciupercile. Foarte interesant! Este un fenomen din care un antropolog ar putea trage nişte concluzii interesante. Dacă aş avea altă vârstă :P şi aş cunoaşte ciupercile la fel de bine ca acum, m-aş apuca să fac o hartă a cunoaşterii populare a ciupercilor. Desigur, ar fi fost mult mai interesant dacă aş fi putut face asta prin anii ’50 cand... Vetălău îmi aduce un disc, pregătesc focul, este o “meserie” în care am vechime nu glumă, crăp nişte lemne, aprind focul (cu coajă de mesteacăn desigur), ung discul cu slană, apoi trântesc pălăriile curăţate de hrib. Începe să miroasă îmbietor. Alt avantaj faţă de carne, se gătesc mult mai repede... Urmează ojina, e ceva deliciu...

Vetălău

Un personaj interesant cu o viaţă aventuroasă. A lucrat la început ca şofer pe o Volgă neagră, cu număr oficial, în Bucureşti. A avut un accident în care a făcut-o praf, mi-a povestit detaliile care sunt de-a dreptul dramatice. Cauza accidentului a fost ireală. Fiind la volan, şi-a suprins iubita cu altul plimbîndu-se la braţ pe trotuar. A încercat de gelozie să mute maşina acolo. Spre norocul lui, doar maşina s-a făcut praf, oamenii au scăpat. A trebuit să o plătească, 20.000 lei, asta prin anii ’70 cand suma însemna enorm. Singura şansă de a scoate bani a fost....Valea Jiului. În acea perioadă, Valea Jiului însemna cu totul altceva decât în anii ’90 când au migrat peste 10.000 de moldoveni. Erau mineri adevăraţi, locanicii cu tradiţie de pe vremea imperiului, apoi alţii veniţi din alte zone miniere cu tradiţie. Buciumanii era la loc de cinste, cei mai apreciaţi ca mineri. Au venit şi din zona Borşei maramureşene, printre ei şi părinţii lui Miron Cosma. Mi-a povestit despre greva minerilor din ’77, despre anchetele securităţii când, pentru că a luat apărarea unui moldovean, era să o păţească. Despre mafia şi legile nescrise din mineritul “Văii”, un adevărat stat în stat. A cîştigat într-atât încât în nici un an şi-a plătit datoria pentru Volga buşită. După ’90 a fost în conducerea sindicatului condus de Cosma. Abuzuri, furturi, mafie. S-a împotrivit excursiilor minereşti şi implicării în politică a minerilor ca masă de manevră. Am aflat amănunte absolut incredibile pe care încerc acum să le pun cap la cap, poate odată... Sătul de mafia din Vale, a decis să revină pe meleagurile natale. Şi-a redobândit terenurile moştenite dar care sunt dispersate de la Bucium Şasa până către Bucium Cerbu. A militat pentru înfiinţarea casei memoriale a Fefeleagăi dar, ca peste tot, s-a izbit de imobilismul şi chiar reaua voinţă a autorităţilor. De ani buni, pe terenul de sub Detunatele organizează o reeditare a festivalului Astrei, pentru că acolo, a avut loc una din marile chermeze ale paşoptiştilor, Avram Iancu, Timotei Cipariu, Gheorghe Bariţ, adevăraţi bărbaţi şi oameni de suflet ai românimii ardelene. Încerc să fac o comparaţie cu politicienii noştri de astăzi şi mi se face scârbă... Se zbate pentru acest festival, vin politicieni, plăcinta “Brand” devine atunci pentru câteva zile, regină. Este un personaj fascinant prin idealismul său şi un exemplu de ambiţie în pofida unuor eşecuri majore din viaţa personală. Acum le are alături pe Anamaria, fata din prima căsătorie, şi Lucia, o abrudeancă ce munceşte cot la cot cu el. Este dezamăgit că nu este ajutat nici de către oficialităţi, dar nici de către ONG-uri. Facem dimineaţa la cafea o şedinţă de “brainstorming” în care îşi notează sfaturile mele. Apoi o listă de priorităţi prin care încerc să îl ajut. A fost ocolit de hărţile frumoase realizate de către Alburnus Major, nu din reavoinţă, astfel că iau legătura cu “Şefu”. Se rezolvă. Promit să încerc să îi rezerv un alt domeniu pentru pensiune şi cu un design al site-ului. Aceşti oameni merită ajutaţi... Regretă că plec atât de repede, dar s-ar putea să ne vedem la Sighişoara, îl invit să îi fac dinţii. Ar fi şi acesta un ajutor, nu?! Fac nişte fotografii pentru viitorul site, iată-l pe Vetălău pozând foarte oficial :))

Spre Detunatele

2008-08-19T07:54:00.000+03:00

Andrei m-a sfătuit să încerc să campez la Detunatele, este acolo o pensiune agroturistică unde se mănîncă o plăcintă excelentă şi al cărei proprietar, Ghiţă “Vetălău” este stră-stră-nepotul binecunoscutei Fefeleaga. Da, Fefeleaga a existat, la fel şi calul Bator, Ion Agârbiceanu a fost învăţător atât la Bucium cât şi la Roşia Montană. Sincer, nu-mi prea vine să plec din Roşia Montană. Am reuşit performanţa să cumpăr la târg la Abrud un bidon de afine şi, cu autobuzul să le transport la gară la Alba-Iulia. Acolo, surpriză, la bilete, Codruţa Nedelcu, o binecunoscută activistă în ale ecologiei. Venise de la Ştei unde a lucrat ca geolog, pleca la Bucureşti. Cu o seară înainte, stătusem la un pahar de vorbă toată gaşca la Eugen depănând amintiri din perioada protestelor. Aşa că, iată a avut cine să transporte bidonul şi să îl lase la Sighişoara. În toate târgurile Apusenilor găseşti fructele de pădure la preţuri, zic eu, de nimica. Cine a strâns zmeură, afine sau merişoare, ştie cam ce muncă este. Din păcate, merişoarele încă nu s-au copt, anul trecut am prins la Roşia vremea merişoarelor, sunt un deliciu, o aromă grozavă, unii fac vin din ele, alţii le pun în vinars, dar cea mai bună este, zic eu, dulceaţa. Oricum, anul acesta dulceaţa de afine nu va lipsi din cămară.

Înainte de plecare, “Buni” Boia (o bucătăreasă extraordinară, aici am mâncat renumitele vărzare, o minunăţie gastronomică) îmi pregăteşte un balmoş. Se pune la topit smântână de oaie în care se fierbe mălaiul. La final se adaugă unt de oaie. Toată reţeta este un deliciu, dar mai ales, ţine bine de foame. Pun rucsacul la punct, îmi iau rămas bun şi plec către birou unde Mery a odihnit câteva zile. Când o scot din casă, supriză, iarăşi pană pe roata din spate. Ceva nu e în regulă, iau camera deja cu pană, găsesc gaura, o peticesc. Apoi, dau roata jos şi decid să peticesc şi camera proaspăt găurită, mai sigur, nu am chef să fac asta pe drum. Mă apuc să pipăi anvelopa în interior deoarece ambele găuri corespund cam aceleiaşi poziţii. Într-adevăr, detectez o sârmuliţă, se pare că la coborârea nebună de pe Valea Bistrei, inserţia a cedat într-un loc. O extrag bucuros că am dat de cauză, aş fi dus-o dintr-o pană în alta. Oricum reparaţia îmi ia timp, între timp, Roxana şi Tudor, proaspăt sosiţi din Cluj la birou, pleacă, vor să ajungă la Detunatele pe culme, ne vom revedea foarte probabil acolo. Într-adevăr, de sus de la Tăul Mare le poţi zări, până la ele este un traseu de maximum două ore, din păcate nu poate fi parcurs cu bike-ul, eu va trebui să fac un ocol de vreo 22 km pe toată valea Buciumului.

O pun pe Mery la punct, îmi termin cafeaua şi plec. Trec prin piaţa mare ca o nălucă şi cobor ce am “căţărat” cu câteva zile înainte. Ating repede peste 45 km/h, dacă nu aş fi aşa încărcat, aş lăsa-o să curgă până la Gura Roşiei fără să frânez. Dar, nu ar fi deloc distractiv să iau o trântă cu toate bagajele... În spatele meu simt o maşină, oricum nu ar putea să coboare nici ea mai repede. la un moment dat mă claxonează la depăşire, sunt Andrei şi Ana-Maria, prietena lui, merg la Abrud. Mă salută veseli, trag şi eu după ei, reuşesc să nu îi pierd din ochi până aproape de intersecţie. Odată ajuns, fac stânga spre Abrud. Un oraş vechi, plin de farmec, intru în centru şi opresc pentru a-mi face ceva provizii de mîncare. Ca peste tot sunt privit cu curiozitate, unii opresc şi o analizează pe Mery, în alimentară sunt trimis să intru în faţă, lucru care nu mi s-a mai întîmplat niciunde. Am luat câteva conserve de pateu, glucoză, batoane de cereale. Le aşez în “cămară”, şi plec. Ies din Abrud şi intru în Bucium-Cerbu, aici trebuie să virez la stânga. Fac acum acea porţiune de drum pe care nu am putut-o face anul trecut din cauza ploii. Intru pe drumul de Bucium, este proaspăt asfaltat astfel că pedalez fluierând chiar dacă drumul urcă constant. Este o vale absolut magnifică, liniştită, rar câte-o maşină îi tulbură liniştea.

Pârâul aduce o răcoare plăcută, e mai mare plăcerea să pedalezi în astfel de condiţii chiar dacă asflatul drumului bruiază oarecum peisajul. Anul trecut când am venit în sens invers, se lucra intens la drum, porţiunile astfaltate alternau cu cele de macadam. De o parte şi de alta apar cabane cochete, în curţi, maşini cu numere de Belgia sau Italia. Sunt chiar italieni şi belgieni care au cumpărat case şi le-au transformat în case de vacanţă. Spre deosebire de chiciurile supradimensionate din apropierea Clujului, construite din beceauri în care traiul devine coşmar atât iarna cât şi vara, străinii au ridicat după stilul locului, cabane din lemn de dimensiuni absolut decente. Grăitor, nu?! Zăresc în depărtare Detunatele, e un peisaj magnnific.

Trec de localitatea fostă minieră Bucium-Izbita unde se spune, se găsea mai mult aur decât la Roşia Montană. Intru în comună, Bucium-Saşa, pe dreapta barul unde anul trecut băusem o cafea. Întreb dacă aş putea urca cu biţa până la Vetălău, oamenii îmi spun că e practic un drum forestir înnămolit şi nu mă sfătuiesc să încerc. Totuşi încerc să urc dar constat repede că este imposibil. Cei 2 km până la popas urcă abrupt, iar tafurile au creat un adevărat canion nămolit, poteca pentru drumeţi este pe buza lui, dar nici pe acolo nicio şansă să urc pe lângă biţă. La ultima casă opresc, intru, nişte copii se joacă. Vorbesc ungureşte, sunt din Ungaria în vacanţă în Apuseni. Unul merge şi cheamă stăpâna, o mătuşă iese curioasă din casă, o întreb dacă nu aş putea lăsa pentru două zile biţa la ei. Fără probleme, sincer nici nu mă aşteptam la alt răspuns, astfel că, mă apuc să îmi organizez bagajul. Cort, haine, sac de dormit, cam tot ce e pregătit pentru campare. Apare fiul mătuşii, un tip de dimensiunea 2/2, mă sfătuieşte să duc biţa în grajd să nu o ploaie. Îi dau o doză de bere drept mulţumire şi pornesc la deal. Pe potecă mă intersectez cu un grup de tineri americani gălăgios nevoie mare. Cu cât urc cu atât realizez că ideea de a duce biţa sus era complet irealizabilă. GPS-ul îmi arată că trec de 900 m altitudine, satul se vede jos în vale tot mai mic. Într-un final, ajung la pensiunea Fefeleaga. Mă întîmpină Ghiţă “Vetălău” stră-stră-nepotul personajului din nuvelă. la o altă masă, mai sunt trei buciumani topind nişte beri. “Vetălău” ştia de mine, îl sunase Andrei în prealabil, plus că îi mai spusese câte şi câteva detalii. Dracula Park, Roşia Montană şi alte chestii. Aflu că nu sunt complet necunoscut aici, doar Eugen David se trage din Bucium... Astfel eram cum s-ar spune, din start omul lui, mă omeneşte cu o bere rece, şi, cum era normal, discuţia se încinge. Subiectul, “Gold”-ul cu investiţia lui. Ca de obicei, păreri împărţite, Vetălău, cu toate că este fost miner pe Valea Jiului, este clar împotriva proiectului. Când mai şi află că sunt greco-catolic, exultă. Este revoltat că “ortohoţii” au luat biserica din sat, buciumanii fuseseră cu toţii greco-catolici. Primesc o plăcintă delicioasă pe care o mânânc fără să respir. E cu brânză de oaie condimentată cu verdeţuri, plăcinta lui Vetălău este deja un brand cum îi place lui să spună. Mi se pare straniu că stau la câţiva metri de casa unde a locuit personajul real Fefeleaga

Nu sunt deloc obosit, astfel că dau nerăbător o tură scurtă, Vetălău îmi aduce un indicator de lemn cu o săgeată pictată şi mă roagă să îl bat la bifurcarea drumului către cele două Detunate. Din păcate, destul de multe gunoaie pe marginea drumului, peturi, pungi de plastic, doze de bere şi răcoritoare. Brusc, din faţă apar Roxana şi Tudor, rupţi de oboseală, s-au rătăcit pe traseu. Mă mir, deoarece traseul este foarte uşor, eheee, dar s-au depărtat ademeniţi de....zmeură. Îmi spun că poposesc doar pentru a mânca o plăcintă apoi coboară la autostop. Ne luăm rămas bun, ei coboară, eu continui să urc. ne ştiam din vorbe şi de pe net. Revin cu câţiva gălbiori în pungă, mă aşteaptă un păhăroi de pălincă, acolo dimensiunile porţiilor sunt...altele. E o pălincă delicioasă, curată, aroma de prună covârşeşte limba şi nările. Dar, seara curge alene, bucuimanii s-au cam rupt în freză, este stadiul în care discuţia devine haotică şi inutilă. Motivez că trebuie să montez cortul, aşa că plec de la mese şi mă apuc să ridic “hotelul”. Este un cort pe cinste, se ridică în niciun minut, e rezistent la ploaie (a se înţelege şuvoaie) şi vânt (a trecut ambele probe cu brio), dar mai ales este uşor de cărat pe coclauri.

Termin montatul numai bine să admir cum apune soarele, s-a răcorit, mă întind lângă cort, este acelaşi moment magnific când încep stelele să pocnească pe bolta cerului ca nişte balonaşe luminoase. Am ajuns şi la Detunatele şi asta face toţi banii, mai ales că până acum nu am cheltuit mai nimic. Ciudat, nu?! Constat că din acest punct de vedere îmi sunt o agenţie de turism absolut grozavă. Ce mi-aş putea dori mai mult decât atât?! Sunt sigur că nimic. Mai am timp să evaluez traseul cu GPS-ul, şi, ca prin vis, zăresc profilul. Mereu acelaşi în Apuseni, urc, cobor, urc, cobor. Şi dorm.

Rosia Montană. Un obicei

2008-08-18T08:31:00.000+03:00

Nu doresc să fac aici istoricul acestei campanii unice, puteţi găsi totul pe http://www.rosiamontana.org . Pentru mine Roşia Montană înseamnă un loc unde, în fiecare an popsesc indiferent care îmi este traseul ales în Apuseni. Un loc unde locuiesc, muncesc de plăcere, dar mai ales mă simt acasă. Ar trebui să vorbesc despre Stephanie “Sistar” Roth, supranumită Rothweiler. Nu am de ce, pentru că ne leagă o prietenie veche iată, de opt ani. Pe liderul Alburnus Major, Eugen David, la fel, ne ştim de la protestele din 2001-2002.

Dar, Rosia Montană este actualmente altceva. Este simbolul rezistenţei unor oameni împotriva abuzului capitalismului sălbatic. Pentru că, oricum l-ai lua, proiectul propus de Gold Corporation, este INACPETABIL, şi asta fărăr niciun fel de discuţie. Oricât ar încerca să-l îmbrace autorii lui în haine cât mai umane, el nu înseamnă altceva decât strămutarea masivă a populaţiei din zonă, raderea a trei munţi, distrugerea unuia dintre cele mai interesante situri arheologice, galeriile romane, locuri unde au fost descoperite plăcuţele cerate cu date despre prima atestare a unei localităţi de pe teritoriul României, Alburnus Major, actuala Roşie Montană. Proiectul respectiv mai înseamnă strămutarea cimitirelor, distrugerea unor biserici (în Roşia Montană regăseşti TOATE bisericile principale din România, greco-catolică, ortodoxă, reformată, evanghelică, catolică, unitariană) cu acordul tacit al mai marilor bisericii dar şi a preoţilor locali ceea ce este cu adevărat grăitor. În locul lor, Gold Corporation, după ce va extrage aurul şi argintul, ne va lăsa cadou un iaz de decantare cianurat dar şi plin de metale grele deosebit de periculoase, plumb, cadmiu, etc. O adevărată bombă ecologică cu ceas şi care va măsura în final aproape 800 ha în suprafaţă şi peste 100 m adâncime. Puteţi să vă închipuiţi ce ar însemna o simplă fisură produse în sarcofacul de beton menit să protejeze acest iaz?! Un soi de Cernobâl subteran care va infesta toate apele din aval... Ce mai, o “superbă” atracţie turistică pentru una dintre cele mai frumoase zone ale României. Motivul?! Banul. Totul a demarat şi continuat cu cârdăşia clasei politice româneşti. Toate guvernele ce s-au perindat (CDR, PSD, DA) au sprijinin necondiţionat proiectul, şi au închis ochii la abuzurile comise de către companie la nivel local pentru a-i convinge pe oameni să îşi vândă proprietăţile. Şi mulţi, ademeniţi de sumele uriaşe, le-au vândut. Pe sume la care nici nu îndrăzneau să viseze. Şi-au cumpărat apartamente (în Câmpeni, Abrud, Alba Iulia, sau chiar mai departe, maşini, acareturi). Mulţi dintre cei plecaţi îşi dau acum cu pumnii în cap degeaba. Sunt cazuri în care unii dezrădăcinaţi şi-au pus frânghia în gât. Acest gen de proiect seamănă la indigo cu multe altele comise de către companii multinaţionale prin lumea aşa zis a III-a. Noua Guinee, Ghana, Malazesia, Sumatra. Acolo, convingerea populaţiei a fost contondentă, s-a trecut la abuzuti fizice, opozanţii au dispărut sau au fost găsiţi asasinaţi. La Roşia Montană, totul a fost “mai subtil”. S-a practicat un terorism psihic de către oficiali ai companiei cu aprobarea tacită a autorităţilor locale, judeţene şi centrale. Justificarea?! “Progresul”, chiar cu de-a sila! Acelaşi progres care ni se bagă cu forţa pe gât, asta în timp ce, o mână de afacerişti veroşi şi politicieni corupţi îşi umplu buzunarele iar ţara este devastată.

Deci, Roşia Montană refuză să moară şi eu personal sunt convins că nu va muri. Asta datorită unor oameni care spun NU şi refuză orice compromis, cum sunt Eugen David, Ştefania Simion, Stephanie Roth şi mulţi alţii.

Dar poate că imaginile vor fi mai sugestive.

Ca de obicei, dimineaţa vin la birou unde beau cu “Sistar” o cafea. Buna. Şi povestită, desigur. La o cafea aflu noutăţile toate. Tot mai îmbucurătoare. Aflu de exemplu cum un noi investitor, un oarecare Kaplan, american, este prieten la cataramă cu cine altul decât George Soroş care a deschis în centru un birou de informare şi aparent de sprijin al contestatarilor. Numai că, Fundaţia Soroş a refuzat să semneze recenta scrisoare de protest a Alburnus Major trimisă lui Kaplan alături de ONG-uri de renume din ţară şi străinătate. Ei, şi cum se poate altcumva atâta timp cât George Soroş a făcut o mare parte din averea personală din extracţia de aur şi vânzarea de arme. Banul nu are miros chiar dacă stă la baza...Fundaţiei cu acelaşi nume...

Pe terenul lui Eugen David, un muzeu ce ar putea fi numit “Fân şi Artă”. Artizanii sculpturilor, artişti români şi străini, artizanul clăilor, Eugen David...

La polog, ne mai luăm câte-o pauză. Căldura este insuportabilă, la umbră, Diana, fetişcana care calcă clăile îi ţine un discurs tehnic tatălui. Cum să calci claia în sensul acelor de ceasornic...

Randamenul a fost maxim, poiana arată acum ca multe alte fânaţe din Apuseni. Fânul nu este numai o necesitate, dar şi un simbol.

Acţiunea “Fânul” se ţine acum sus în vârful muntelui, “La Mătuşa”, locul unde de câţiva ani a avut loc festivalul FânFest.

Până aici, urc cu sacul plin de băutură şi merinde pentru cosaşi însoţit de cel mai ecologist câine din România, Greenpeace. Cunoaşte drumul pe de rost, din păcate eu nu pot să îl respect în totalitate şi mă văd nevoit să urmez trasee mai....umane

Gold Corporation a cumpărat case şi terenuri cu un nesaţ pantagruelic. O sumedenie de case moarte au “crucea” capitalismului bătută în cuie pe pereţi. O casă lipsită de sufletele din ea este totuşi o proprietate...

Cu toate acestea, există şi optimişti. Andrei Gruber, un tânăr al cărui nume de familie descinde din a celor austrieci aduşi aici la minerit pe vremea imperiului, ajutat de către Alburnus Major, pune pe picioare o pensiune turistică. A muncit enorm, acum pensiunea este aproape gata. Puteţi afla detalii pe site-ul oficial al pensiunii (http://www.lagruber.rosiamontana.ro) are idei faine despre dezvoltarea turismului în zonă, realitatea este că Apusenii sunt tot mai vizitaţi de turişti români şi străini.

De sus, Roşia Montană apare ca un peisaj ireal de frumos, în pofida rănilor muntelui produse de cariera deschisă pe vremea comunismului, folosită acum drept argument justificativ de către promotorii actualului proiect... În depărtare, către Brad, masivul de calcare Vulcanul...

Exact în spate, unul dintre tăurile artificiale realizate tot pe vremea imperiului de către italieni, din ele era trimisă la cerere (şi contra plată desigur), apa către şteampurilde de zdrobit minereul aurifer. Acum, tăurile sunt locuri de recreere, Tăul Mare aflat la peste 1000 m altitudine cu o apă grozavă străluceşte ademenitor...

Astfel că, după ce fac o panoramă, cobor nerăbător să fac o baie bună chiar dacă nori negri prevestesc poaie. Am noroc să nu plouă, astfel că mă bălăcesc aproape două ore într-un loc unde în timpul săptămânii nu urcă ţipenie de om...

La coborâre, dau de o casă tipică de miner bogat, casă acum aproape o ruină face parte din “zestrea” mândă a Gold-ului (cum este numit aici generic Gold Corporation. Stâncile din fundal sunt ca un şvaiţer datorită galeriilor de mină vechi.

Există şi acum filoane cunoscute de către localnici unde aurul nativ doarme. Cu toate acestea, vechile concesiunui acordate localnicilor nu mai sunt recunoscute, totul a trecut în proprietatea Gold Coropration datorită cârdăşiei statului român. Nu ne vindem ţara, o dăm gratis. Asta se doreşte şi la Roşia Montană. Tăriceanu, Berceanu, Năstase, iată câteva dintre numel sub care abuzul s-a produs cu acte în regulă (?!), peste capul moţilor. O ruşine naţională alături de privatizări dubioase, contracte precum Bechtel şi altele asemeni...

Sălbăticia duce la Roşia Montană

2008-08-16T11:38:00.000+03:00

Cei mai bine de 50 km îi pot împărţi liniştit în două părţi distincte. Prima, un (încă un urcuş) şi o coborâre incredibilă, precum şi o revenire în lumea asfaltului, a gazelor de eşapament, adică în “civilizaţie”. Am strâns şi am plecat către aşezarea Blăjoaia, nu ştiam prea clar ce voi găsi acolo. Îmi surâdea ideea să poposesc prin preajmă-i numai că, planul din cort nu se potriveşte totdeauna cu cel din târg. Mi-am strâns şatra după binemeritata cafea şi am plecat tacticos la drum. Ionel îmi explicase că după Blăjoaia drumul coboară pe Valea Bistrei, dar, după cum îmi arăta harta din GPS, mai aveam ceva de urcat. S-a dovedit că era chiar mult de urcat, Blăjoaia nefiind decât un punct intermediar unde nici nu merita să poposesc. Someşul se tot micşorează, totuşi, parcurg până acolo un traseu fabulos. Cascade, vârtejuri, în plină pădure. Apoi, de departe sesizez “simfonia drujbelor”, fapt ce nu îmi face nicio bucurie. Ajuns la 1300 m, ies într-un luminiş, sunt de fapt destul de sus, departe în dreapta o aşezare a tăietorilor de lemne, ifroane, tafuri, camioane. Şi aici “rechinii lemnului” s-au pus pe treabă, au cumpărat pe mai nimic pădurile private şi acum le vin de hac. Este un jaf ca la carte, totuşi nu văd coaste defrişate aşa cum am văzut în Neamţ sau Bucovina. Asta dacă te poate încălzi cu ceva. Tabăra de copii Blăjoaia este închisă şi în paragină. Păcat, o clădire care nu arată nici rău şi care s-ar potrivi perfect pentru un popas turistic. Privesc în spate, nori negri se grăbesc să mă ajungă din urmă. Din păcate, nu pot trage tare, merg mai mult pe lângă Mery, drumul este desfundat, intru prin gropi noroioase, re-intru în pădure, apoi iar o porţiune de păşune unde câţiva inşi repară un taf. Din taf, urlă în draci o manea. Cei de lângă taf mă privesc destul de urât, îi salut, unul dintre ei dă din cap fără nicio plăcere. Ies din zona devastată, în spate durduie şi trăzneşte, deja ochesc un sălaş unde să mă adăpsotesc sau un brad viguros.

Ajung în dreptul unui sălaş şi abia ajung sub streaşină când se porneşte potopul. Trăznetele izbesc cu o frecvenţă de metronom, totuşi ploaia nu ţine mult, a fost chiar marginea frontului. Aici Someşul este doar un pârâu amărât, urc iarăşi pe biţă şi trag la deal. Trec pe lângă păşuni şi mlaştini, caii pasc în linişte şi mă privesc nedumeriţi.

GPS-ul îmi arată 1530 m, din partea cealaltă urcă anevoie un camion cu număr de Alba. Mă salută, e graniţa dintre Cluj şi Alba. Este şi o casă, la dreapta merge un drum, aflu că duce la Albac. Dar, eu aleg Valea Bistrei, găsesc un drump pietruit dar uimitor de neted, las biţa la vale să curgă, este o nebunie. În dreapta, jos, Bistra, nişte chei frumoase, în stânga, perete de piatră. În spate, iarăşi furtună, de data asta pare să vine direct pe mine. Cobor nebuneşte, frânez chiar acolo unde panta are înclinaţia unei trambuline de sărit cu schiurile. Frânele se încing, e proba de foc pentru o biţă superîncărcată. Pe alocuri GPS-ul îmi arată că viteza este de 35 km/h, nu gândesc nimic, totul este doar adrenalină. Tună şi fulgeră, în faţă, un tractor coboară cătinel cu o remorcă plină de lemne. Îl depăşesc la mustaţă, am avut senzaţia că şoferul m-a văzut, dar când trec ca o nălucă pe lângă cabina deschisă îl aud pe şofer exclamând: “Bată-l Dumniezo să-l bată că nu-l văzui!”. Continui coborârea, apoi, la un moment, încep să sesizez că nu m-ai am suficient control. Mă tem să nu se fi slăbit şuruburile de la ghidon, noo, este “doar” o pană pe spate. Şi furtuna e pe mine, opresc într-un loc unde chiar nu am unde mă adăposti. Timp să schimb camera n-am, iau pompa şi umflu roata în viteză, tractorul mă ajunge, şoferul şi însoţitorul opresc, mă salută, “No, care-i baiu’?”. Vor să mă ajute, îi întreb dacă undeva mai jos am unde mă adăposti. La 3 km mai jos este un soi de bar, tractorul pleacă, eu mai trag câteva pompe, sper să mă ţină până acolo. Urc şi o iau la vale nebuneşte. De data asta sesizez cum tractoristul urmărise mereu retrovizoarea, trage riscant de mult până pe marginea prăpastie pentru a-mi face suficient loc de trecere şi îmi amintesc de tirurile cu număr de Bucale ce mă depăşeau criminal de aproape. Simt că roata se dezumflă iar, dar mai ţine, ajung la restaurant odată cu polaia. Fata patroanei vine şi îmi deschide uşa unui şopru unde să mă adăpostesc. Toarnă cu găleata, e ca în saună. Prin ploaie merg să îmi cumpăr un suc şi mă apuc să dau roata jos. E grozav, prin uşile larg deschise nu văd decât o perdea deasă de apă de parcă şopronul ar fi fost construit sub o cascadă. Schimb camera, montez roata şi aştept să treacă ploaia. Ţine o jumătate de oră, din spate un senin ireal şi un soare care prăjeşte. Între timp apare şi patronul cu un ARO cu marfă, îl întreb dacă ar fi undeva mai jos vreo pensiune, îmi explică că abia după intersecţia către Abrud. Nu-mi convine, e zona unde umblă şoferi, turişti de duminică, decid să trag până la Roşia Montană. Până la Gura Roşiei nu e problemă, dar după aceea urmează urcuşul acela nebun cale de 7 km, porţiuni înclinate ca la Alpe d’Huez. Dar, odată luată decizia, o iau din loc, timp este suficient. Trec podul peste Arieş spre Abrud, nu e foarte circulat şi, totuşi cei care circulă par mai grijulii cu un biet biciclist rătăcit. La un magazin opresc, simt iarăşi nevoia de ceva dulce şi de o apă minerală. Iau o îngheţată şi un Borsec rece, stau afară pe bancă şi halesc îngheţata, beau apa...ca pe apă, mai iau o alta de rezervă. Ajung la Gura Roşiei. De acolo, sunt conştient că o să merg mai mult pe jos, ar fi o tâmpenie să trag pe pante pe care, chiar şi fără bagaj, abia le-aş putea aborda. E de fapt o căţărare, sunt pante de 9-10 grade. Desigur, la plecare problema se va schimba radical în favoarea mea şi a lui Mery. Aşa că o iau cătinel, prima parte împing la deal cam cum împinsesem anul trecut când scurtasem pe la Corna. Urc practic pe fundul unui viitor lac cu nămoluri cianurate şi trag în gând o înjurătură. Pe porţiunea relativ dreaptă, urc iar, trec pe lângă copii jucându-se dar şi pe lângă case părăsite pe care sunt amplasate mândre plăcuţe din care afli că sunt proprietatea “Gold Corporation”. Ţi se face scârbă, mă gândesc ce o fi fost în capul bieţilor oameni. Le-au trântit un purcoi de bani sub nas şi şi-au vândut sufletul. Ajung în centrul Roşiei. Ca de obicei trag la magazinul “Bereţkoaiei”, mă recunoaşte imediat. Las biţa rezemată şi îmi iau din frigider o bere rece pe care o suflu. Întreb dacă “Sistar” Steph este la birou, nu ştie sigur, dar sesizez că ceva nu e în regulă. Din biroul Soroş iese Sorin, feciorul ei, dăm mâna. De data asta, decid sa las biţa la birou şi să iau cu mine strictul necesar. Cumpăr fructe pentru fetele de la Eugen David, ajung la birou. Dinăuntruiesie valvîrtej şi îmi sare în braţe, “Sistar” Steph. Am ajuns la Roşia, în inima protestului împotriva ticăloşiei cu care sunt vândute nu numai o parte din Ţara Moţilor, dar şi sufletele oamenilor de aici. Bem o pălincă, schimbăm primele impresii de-a valma, Ştefania cealaltă este la Cluj, acum la birou este o voluntară, Laura. Se cam întunecă, aş putea rămâne să dorm acolo, dar prefer să îmi fac rucsacul şi să plec la Eugen. Cum care Eugen?! Preşedintele Alburnus Maior, la care de câţiva ani îmi fac o parte de concediu. Ajutând la “polog”, la strâns prune, şi unde sunt ca acasă. Cobor pe “la Gheorghe”, clăile sunt strânse, câinele răguşit al lui Vasile “Ungurul” mă latră nervos. Acasă, în bucătărie, doar Mona. Ceilalţi sunt după animale, la muls, rupţi de oboseală după o zi de polog. Mai au?! Da, îmi spune Mona, deci am nimerit chiar bine. Mă odihnesc, apoi de afară Eugen...“Măi Sande, eu credeam că ajungi abia săptămâna viitoare!! Da ai venit numai bine, mai e de strâns...“. Bem câte un pahar de afinată, simt cum mă topesc. Am ajuns la Roşia Montană într-un loc care NU este de vânzare şi unde mă simt precum în sânul lui Avram.

De “La Ionel”, în sălbăticie

2008-08-14T20:48:00.000+03:00

Ca de obicei, mă trezesc devreme, nu chiar cu noaptea în cap. Nu a plouat, e un soare grozav. Coregrafii se pregătesc de plecare, care cu ce au venit. Nu se prea dau duşi, unii îşi beau cafeaua, alţii mănâncă pepene. Mă foiesc şi eu, îmi lasă gura apă după cafea, îmi iau cutia cu “anestezic” unde mi-am pus câteva porţii şi intru în bucătărie. Chiar se pregăteşte o nouă tranşă, e doar filtru, dar ce mai contează?! Ceaşca apare aburindă, mă instalez lângă pârâu să o sorb în linişte. Coregrafii pleacă în cârduri mahmure, o tipă a adormit pe sac lâncă foc, colegele ei trag degeaba de ea. O întorc cu faţa în sus, e destul de verde, o stropesc cu apă rece, râd de ea. Ei oricum nu-i vine să râdă, se ridică clătindându-se, nu ştie pe ce lume este. Deh, seara a fost probabil foarte exuberantă. Privesc râul, mi se pare iarăşi mult prea mic, mă întreb care o fi explicaţia?! În sfârşit lumea se topeşte, rămân cu Ionel, povestim. A început cu forţe proprii, cu o căbănuţă luată de o viitură în 1995. A muncit să îndiguiască cu pietre, se vede perfect tot ce a făcut, efortul a fost imens. Îl întreb de râu şi aflu misterul. Mai sus este barajul care captează complet Someşul Rece care, printr-o galerie subterană este deviat către lacul Fântânele. Ceea ce curge aici nu sunt decât acumulările de pâraie din aval de baraj. Îmi spune că traseul este grozav, mai ales după baraj, voi avea mult mai multă umbră ( râde şmechereşte) şi că, abia la Blăjoaia o să mai întîlnesc oameni. Mai este un canton forestier la Idrişoara dar nu ştie dacă pădurarul este acolo. Vreau să îi plătesc, nu vrea nici în ruptul capului niciun ban, nici măcar pentru berea din provizia proprie. Se duce să ude florile, aşa că îi captez o poză. E un adevărat cabanier, iar cabana arată grozav. Nu îngăduie chefuri cu urlete, muzici date la maximum, cabana este pentru recreere. Jos pălăria Ionele!!!

Eu urc puţin mai sus de cabană, mă dezbrac şi fac o baie din aceea adevărată, în râu de munte, nu prea rece, dar funcţionează ca o doză suficientă de eritropoietină. Şi culmea, la un control antidoping nu aş ieşi pozitiv. Mă despart de Ionel cu oarece regret, acum că se golise cabana, aş fi avut spaţiu suficient să mai stau o zi. Dar, Mery este la fel de nerăbdătoare ca şi mine să se rupă de civilizaţie. Cu soarele în spate, pornesc, prima porţiune este foarte înclinată, apoi panta devine numai bună de escaladă. Nu după mult timp, intru în chei. Drumul urcă şi lasă valea undeva jos de tot, până la baraj, difeneţa de nivel va tot creşte. Peisajul devine aşa cum mi-l doream. Tot mai sălbatic, mai plin de stâncării, pe alocuri drumul este plin de pietre şi aluviuni după ploile abundente de acum câteva zile.

Mă bucură însă umbra, e fain, locurile cu soare şi umbră alternează spre deosebire de ieri, altfel m-aş simţi ca la rotisor. Trec pe lângă un adăpost amplasat foarte frumos şi mă gândesc ce bun este în caz de ploaie.
Peisajul devine de-a dreptul sălbatic, versanţii tot mai verticali, stâncăriile iau pe alocuri forme stranii, ademenitoare.
Drumul pare strâns în chingi, stâncile se apropie ameninţător, sunt locuri unde, foarte probabil, soarele poposeşte pentru doar câteva minute pe zi.

GPS-ul îmi arată că se apropie barajul, mai am aproximativ un km. De jos din vale nu se mai aude niciun susur de apă, sclipeşte doar un pârâiaş amărât, ai spune că, prin minune, Someşul Rece a secat. Din stânga, de pe un versant, un alt pârâu coboară în cascade, lângă el, trunchiuri de brad doborâte, aluviuni, bolovani rostogoliţi, semn că doar cu câteva zile în urmă, nu ar fi fost deloc distractiv să trec pe acolo. Stâncăriile atârnă peste drum, mă gândesc la inutilitatea căştii în eventualitatea că vreunui bolovan i-ar veni ideea să se prăvale peste mine. Apoi, în depărtare, zăresc pereţii barajului. Nu este o imagine frumoasă, mă bucur numai pentru faptul că de acolo, în amonte, mă va însoţi un râu de munte adevărat.

Sigur, merg până pe mijlocul barajului, lacul nu este mare, iar faţa dinspre aval este înclinată, numai bună de bungee-jumping. Estimez că are 130 m înălţime, cel puţin.

Zăresc şi gura galeriei pe unde Someşul Rece este călăuzit pe sub munte la Fântânele. De aici mai departe, nici ţipenie de om. Drumul devine rău de-a dreptul, pe alocuri bălţi întinse cărora încerc să le anticipez adâncimea. Din fericire, majoritatea le pot traversa pe biţă, dacă aş coborâ, m-aş umple cu noroi. De aici râul este râu, curat, niciun gunoi, semn că oamenii sunt foarte puţini în amonte. Îl traversez de mai mult ori pe nişte poduri de beton vechi, construite foarte probabil de-odată cu barajul.

Aerul e de o puritate sufocantă, aleg locuri unde să poposesc pentru a mă răcori, practic un loc mai frumos decât altul.

Este plin de zmeură, pe ici-colo, deja tufe de afin. Trec pe lângă un canton forestier părăsit, acolo unde s-au “extras” lemne drumul este devastat de tafuri, sunt nevoit să o car pe Mery cea borţoasă în spate.

Noroc că astfel de porţiuni sunt scurte, în reste drumul este absolut acceptabil. E un parfum incredibil peste tot, flori, muşchi, ferigi, brazi imenşi.

Nu mă gândesc deloc la urs, animal ce iată, mediatic a devenit spaima turiştilor. Desigur, în locuri unde este practicat acel turism abuziv, de către tot felul de bizoni ce coboară nervoşi din maşini fiţoase şi înjură ursul că refuză să stea nemişact pentru a putea fi fotografiat cu telefonul mobil. Tot felul de ghiolbani au ajuns să facă “turism” prin locuri altădată accesibile doar iubitorilor de munte, însoţiţi de prinţese idioate şi nelipsitele manele. Aici unde sunt eu, poţi merge liniştit, omul este o prezenţă rară iar urşii păstrează acea distanţă respectabilă pentru că liniştea îi este încă respectată. Ajung la cabana forestieră de la Idrişoara, în apropiere câteva case părăsite. Pe harta militară veche ce o am, acolo apare un lac, lacul între timp e colmatat şi s-a transformat într-o mlaştină. În curtea cabanei, destul de modernă, două maşini, grătare, manele, copii. Cei din curte mă privesc destul de puţin amabil, tocmai de aceea trec fără să opresc deşi, iniţial eram hotărât să caut nişte apă de băut. Dar voi găsi cu siguranţă mai încolo. Este destul de târziu, dar a fost un traseu greu, urcuş abrupt pe alocuri, plus că am mers în ritm de plimbare, ar fi fost păcat de peisaj. Plus că m-am umflat de zmeură şi afine... Într-adevăr, la doi km mai departe, găsesc un loc amenajat, izvor cu apă limpede şi rece.

Mă adăpez, e răcoare, sus foşneşte pădurea, jos râul face acel zgomot constant bolborosind peste pietre. Mai trag la deal, altimetrul îmi arată 1200 m, apare o intersecţie de drumuri forestiere, o cabană ce nu pare locuită. În dreapta, o poiană superbă, cu pâlcuri de brazi, iarbă mică şi muşchi, sunt amenajate câteva “mese” din trunchiuri, semn că locul este din când în când folosit ca loc de popas. Sunt şi două urme amenajate de foc, râul e la doi paşi, nu cred să fie un loc mai nimerit de campare. Ca de obicei iau decizia mai mult intuitiv, îmi place nespus. Opresc sub nişte brazi, este acel sol moale dedesubt pe care îl regăseşti doar în pădurile de conifere, practic nici nu îţi trebuie nici măcar saltea.

Instalez cortul, îmi ia cîteva minute, apoi, nerăbdător dau o raită împrejur după....mâncare. Nici nu trebuie să umblu prea departe, în nici o jumătate de oră strâng un sfert de pungă de gălbiori (Cantharellus cybarius) şi câţiva râşcovi (Lactarius deliciosus).

E suficient pentru o cină, am ceapă, slănină din Mălâncrav, trec la bucătărit.

le pun la călit frumuşel....

...apoi ciupercile. Le las să fiarbă înăbuşit, dar nu mult că le ia gustul, sarea, piper (mult), le iau de pe foc şi trec la treabă. E ceva delicios, mănânc tacticos, afară abia se mai vede. Pun lanterna de cap, merg la râu să spăl vesela şi să scot doza de bere primită în dar de la Ionel. E ca de la gheaţă, înteţesc focul şi stau să savurez berea în linişte. Cerul se umple de stele, este ceva măreţ, ceva unic, de fiecare dată când am trăit în sălbăticie, acesta a fost momentul cel mai grozav. Deşi mi-e somn, mai stau, este prea frumos, regret că nu am un hamac, l-aş fi pus între cei doi brazi şi ar fi fost la fel de comod. Leg plasa cu mâncare într-un copac la cam 20 de metri de cort, dacă moşului îi va fi foame, e de preferat să aleagă punga şi nu cortul. Totuşi, uit buzunarul la sacoşa cu mâncare deschis şi în el, o pungă cu turtă dulce. Intru în cort şi încep să ascult vocea râului. Niciun cuvânt nu seamănă cu celălalt. Este un râu Zen, este mereu ALT râu. E un discurs cântat pe sute de voci într-o armonie ciudată. Este somniferul perfect aşa că adorm, de data asta fără cârcei la picioare, deja am trecut de faza de “acid lactic”. Mă trezesc cu un foşgăit la cap, la sacoşă scotoceşte cineva. Iau lanterna, deschid incetişor cortul, o aprind şi mai apuc să văd un jder fugind din buzunarul sacoşei. Jumătate din turta dulce dispăruse. să fie sănătos. Revin în culcuş şi continui cu somnul. Preventiv, mi-am pus cortul sub brazi, tocmai pentru ca să nu mă coacă soarele dis de dimineaţă. Oricum la ora 6 dimineaţa sunt sus, trec la “jacuzzi”, este ceva fenomenal. Deşi mă congelează în câteva clipe, este plăcut, când ies, sunt treaz şi proaspăt ca aerul de afară. Hmmm, cafeaua. Mă opintesc să fac iarăşi foc, îmi iese din prima, desigur, am cojit câteva petice din nişte mesteceni, coji care se aprind ca îmbibate cu benzină. Apoi crengile de brad, pun gamela la foc, apa începe să fiarbă în cîteva minute.

Daaaa, cafeaua, ce savoare, chiar dacă are puţină aromă de ceapă, slănină prăjită şi ciuperci...

Este prea grozav ca să plec de aici, aşa că decid să mai rămân o zi. O zi care, chiar dacă trasă la indigo după prima, a fost la fel de grozavă. Afine, zmeură, afine, fragi, ciuperci. Unele dintre ele, de-o frumseţe care atinge perfecţiunea, precum această muscăriţă (Amanita muscaria)...

Ultima seară în acel loc, ca de obicei, salvez traseul pe GPS, punctele importante, privesc profiul drumului... E chiar fain...

Din Cluj, “La Ionel”

2008-08-14T08:56:00.001+03:00

Plec pe strada Horia, n-are rost să mă încurc cu străzile lăturalnice de sub Cetăţuie. Şi fac bine, şoferii mă ocolesc prudenţi, e totuşi mai multă civilizaţie în Cluj. Cînd virez la dreapta pe după fostul Astoria, un cocălar îşi plimbă nonşalant prinţesa prin mijlocul intersecţiei. Îl cinghez şi, logic, îşi arată bicepsul minţii. “Ce băă (sună cunoscut, nu?!), nu ai loc?!”. Trec imperturbabil şi îl las în urmă înjurând. Cu siguranţă a crescut în ochii prinţesei... Traversez Clujul pe lângă Someş şi mă gândesc că am fost inspirat că nu am mers pe Calea Mănăştur. Trec Someşul pe la Cora (acolo e şi mall-ul, noile locuri de recreere şi meditaţie ale clujenilor...) şi de acolo începe calvarul. Automobil după automobil, tir după tir. Şi dacă totuşi automobilele mă depăşesc la o distanţă decentă, tiruri cu număr de Bucale par a dori să se contopească intim cu Mery. Noroc că îmi păstez cumpătul dar încă odată această scurtă călătorie pe un drum principal îmi demonstrează gradul de civilizaţie a unui neam care pe şosele devine bezmetic. Dintr-un jipan, unul aruncă o sticlă goală de suc pe marginea drumului, nu, nu e cu număr de Bucu, e de Constanţa. Totuşi, atât în Floreşti cât şi în Gilău, şoseaua are o bandă specială pentru biţe, fapt demn de toată lauda. Păcat că în afara localizăţilor treaba nu este la fel. Şi banda este totuşi respectată, cu excepţia câtorva basculante oprite desigur foarte urgent, că doar de-aia au luminile de avarie aprinse. Chiar când ajung în dreptul uneia şi o depăşesc nu fără emoţii, şoferul acesteia iese dintr-o curte cu un sac plin în spate. Asta era avaria. Răsuflu uşurat când ajung la Gilău, la intersecţia ce duce către lacul Fântânele. Părăsesc Eşaizeciul cu bucurie şi opresc pentru o clipă la un chioşc pentru a cumpăra o plasă. După cum îmi arată GPS-ul, drumul asfaltat va mai ţine ceva, e bunicel astfel că profit şi trag tare, 17-20 km/h. Dar căldura este cumplită. Ajung la baraj, nimic nu s-a schimbat de pe vremea studenţiei dar atunci nu am făcut nicio poză.

E linişte pentru că e în timpul săptămânii. Aş putea să mă gândesc să poposesc la coada lacului dar parcă nu-mi convine, e prea multă “civilizaţie”aşa că, mă despart de drumul ce duce către Tarniţa-Fântânele şi merg către Someşul Rece.Şi varianta aleasă este încă asfaltată, pe o margine şi pe alta, cabană lângă cabană, înşirate cam haotic, unele discrete, altele cu gust, dar majoritatea chicioase rău. Iată mai jos o creaţie arhitectonică grăitoare...

Trec de Someşul Rece (comuna), de acolo, numai drum de piatră. Şi urcuş. Mă mai opresc la o terasă unde un tip încruntat îşi bea o bere. Nu răspunde la salut, semn că este orăşean. Mocanii (moţii), te salută ei primii dacă te văd străin de locuri. Iar eu chiar par căzut din lună. Beau o cafea şi întreb vânzătoarea de o pensiune. Este una, la Răcătău, îi spune “La Ionel”. Îmi aduc aminte că am văzut o poză pe Google Earth, dar, când privesc în faţă, nimic promiţător. Cerul este negru şi se aude sus în munte, durduind. Aham, o să mă întîlnesc frontal cu ploaia. Urc paralel cu râul şi nu înţeleg de ce pare aşa mic. Îmi închipuiam ca Someşul Rece să fie totuşi, ceva mai mare. Aş face o baie, dar, unde vreau să mă opresc, e plin de peturi, pungi de plastic agăţate de pietre şi crengi, semn că mai sus omul are activitate prodigioasă. Mai merg, trec de câteva zeci de case, doar-doar, peisajul se schimbă şi el, începe să arate şi să miroasă a munte.

Apoi, dintr-un merţan cu număr de MM, un cocălar mă stropeşte cu bere dintr-o doză. Îi arăt idiotului degetul, deşi acolo nu e foarte înţelept să te iei de cineva, nici măcar cu gesturi amabile ca al meu. Nu opresc, probabil se distrează copios ce glumă bună au ajuns să trăiască. Cu cât urc, procentul de peturi şi alte mizerii scade, astfel că, în sfârşit, găsesc un loc unde apa e curată. Ies de pe drum şi parchez cu Mery cu tot chiar lângă apă. Mă spăl bine şi mă aşez chiar lângă râu, cu picioarele în apa rece.

Simt cum oboseala se duce în apă, lângă mine, stivă de fragi parfumate. Nu le iert, desigur, sunt practic ultima recoltă. Norii negri de sus mă neliniştesc, şi nu prea. Am cu ce mă proteja de o ploaie de vară. Întreb la o casă cam cât mai este până “La Ionel”. Mi se răspunde că ar fi cam doi kilometri. Cei doi kilometri se dovedesc a fi aproape 4, când ajung acolo, full de popor. Sesizez că e ceva organizat, ultima porţiune a fost de-a dreptul ascensiune, astfel că, atunci când cobor de pe biţă, amândouă picioarele îmi sunt blocate de crampe. Mă mişc pentru că ştiu că dacă rămân înţepenit, nu mă mai pot debloca. De mine se apropie un tip vânjos, şi foarte amabil, mă întreabă de sănătate. Este chiar Ionel. Crapă lemne pentru a pregăti seara un foc de tabără. Întreg spaţiul de cazare este ocupat, este o întrunire a unor coregrafi din mai multe ţări. O mulţime de fete şi câţiva băieţi rătăciţi printre ele. Aş bea o bere, îl întreb pe Ionel dacă are aşa ceva. A spus că nu ţine băutură tocmai pentru că nu doreşte să transforme cabana în cârciumă, dar are el câteva şi o să mă servească. Discuţia este auzită de un tip cu coadă, pare singurul bărbat normal. Îl cheamă Arpi, este din Cluj, şi, împreună cu soţia, sunt organizatorii acţiunii. Îmi oferă o bere de la frigiderul din pârâu. Acolo, într-un ceaun imens, se pregăteşte un gulaş. Bem împreună, şi îmi dă amănunte despre acţiune. Sunt tineri din Finlanda, Germania, Polonia, Israel, Ungaria, Anglia, Belgia, e de fpat un soi de happening. Ploaia se apropie, mă retrag şi o urc pe Mery într-un chioşc acoperit. Ionel îşi face timp şi de mine şi îmi spune că o să caute o soluţie să mă cazeze. Îi spun că nu ar fi o problemă să îmi întind cortul, sau chiar să dorm în chioşc, singura problemă este că furtuna dă târcoale. Mă aşez totuşi tacticos să îmi beau berea, pică grozav.

Îl urmăresc pe patron din ochi, lucrează non-stop. Merg să îl ajut la crăpat de lemne, mă priveşte cu reţinere, apoi, reuşesc să îi dovedesc că am lucrat la munte doi ani şi mi-am crăpat singur lemnele. Lumea să adună, unii au fost la plimbare prin împrejurimi, alţii joacă volei, câţiva se fâţâie. Unul dintre băieţi mă priveşte inisistent cu ochi galeşi, îmi zâmbeşte provocator, fac tot ce pot să îi arăt că a greşit adresa, se agită, se învârte ca un titirez, se unuie, se frichineşte, ceilalţi câţiva dovedesc un comportament asemănător. Sunt nespus de veseli. Mulţimea de fete îi tratează cu...indiferenţă, cele câteva mai aproape de mine fac glume fără perdea la adresa presupusei lor orientări sexuale. Remarc un tânăr pe care îl plimbă o fată, pare băut cu mersul lui nesigur. Apoi este preluat de către o alta, dar când se apropie, realizez şocat că este complet orb. Mi se pare destul de sinistru că participă la aşa ceva, ba la un moment dat este aşezat sadic pe o hintă. O călăreşte temător, pe faţă zâmbetul îngheţat tipic al orbilor. Pipăie cu mâinile trunchiul de lemn, se vede că nu are noţiunea spaţiului incert, ridicat pe verticală, aproape că se prăbuşeşte. Fetele de la capătul celălalt au impresia falsă că asta îi face o deosebită plăcere orbului... Arpi îmi aduce o farfurie de gulaş, Ionel o cană cu două degete de palincă. Palinca este cam arsă dar merge, în schimb gulaşul e delicios, poate prea multe boabe de enibahar prin el. Lumea se adună la mese, abia atunci constat că sunt peste 70 de persoane. Se întunecă, eu mă apunc să îmi amenajez culcuşul în chioşc. Între timp, Ionel aprinde focul de tabără, lumea se adună împrejurul lui, totul devine nebulos. Mi-e somn şi când dau să mă culcuşesc, apare Ionel care îmi propune să merg să dorm pe bănci în camera cu şemineu. E foarte hotărât să nu mă lase să dorm afară, înhaţă bicicleta, eu iau “patul” şi mergem. E într-adevăr fain, camera este construită exact lângă peretele de stâncă, şemineul este lângă un burtoi de piatră. Băncile sunt un pat în toată regula, e mai confortabil decât m-aş fi aşteptat.

Afară cheful este în toi, lumea a luat-o binişor în căiţă după cântecele de-a valma fără cap şi coadă, mă întind, şi, când să adorm, ambele picioare sunt prinse de nişte cârcei cumpliţi. Abia ies din sac, mai mult târându-mă, apoi reuşesc să mă întind, încet, ca nu cumva să fac vreo ruptură musculară. Cârceii trec, deschid GPS-ul.

Am făcut 43 km şi am urcat de la 320 la 775 m după cum arată şi profilul. Destul de multişor, o spun şi cârceii din picioare. E bine la Ionel, curat. Mi-a spus că cei cu merţanul MM a apărut pe la popas la băute, este băiatul unui barosan din Gilău, un puţoi, l-a urcat rapid în maşină şi l-a expediat înapoi la Gilău, avertizându-l în prealabil că dacă mai aude că procedează astfel cu turiştii, o să îl trimită înapoi cu merţanul în spate. Ionel este un adevărat cabanier, mi-a povestit cum prima cabană i-a fost luată de o viitură în 1995. Adorm fără niciun avertisment, ca împuşcat.

Cu Mery în tren

2008-08-13T07:20:00.000+03:00

Ca să ajungem la Cluj nu ne putem gâmdi decât la tren. Şi nu orice fel, ci unul personal. Ideal ar fi să fie unul personalizat. Ca de obicei, dimineata vine Kalman să ne ajute să urcăm. De data asta vine din Albeşti călare pe bike, echipat corespunzător de parcă ai spune că plecăm împreună. Ar fi fost chiar fain. Aşa cum îi e obiceiul, la 6 pontoş e în faţa casei. O prinde pe Mery de coarne, eu de târtiţă, şi o scoatem în stradă. De acolo, călare pe ea, aţă la gară, trenul e la 6.30. Odată ajunşi, tot ca de obicei, dă fuga şi aduce două espresso duble pe care le bem la botul biţei. Apare şi P. care, ne ajută să o aburcăm pe Mery cea nărăvaşă. Parcă intuind ce va urma, nimerim un vagon mai în faţă. E naşpa, nu e tren supraetajat, sunt bouvagoane din alea clasice, spaţiul de la uşi e mic aşa că trebuie să intru într-un vagon, cu greu, printre scaune. Trenul se urneşte, mai apuc să îl văd pe Kalman cum mă salută cu o privire invidioasă. Eh, asta-i... Caut un spaţiu vital pentru Mery când apare naşul care îşi pune mâinile în cap. De data asta sincer. “Nu mai e voie cu biciclete în tren!”. “Păi cu ce să mă duc până la Cluj omule, nu am maşină şi nici cineva să ardă benzina până acolo pentru mine. Vă rog, plătesc...!”. “Vă înţeleg dar nu se poate, şi dacă urcă supra, eu nu am cum să justific”. Apoi, meditează puţin şi mă sfătuieşte să o transport chiar în capăt, în vagonul de după locomotivă care e pentru naşi. Cam naşpa, e greu cu Mery încărcată să o strecor pe culoarul îngust, dar mă conformez. Ajung aproape când trenul opreşte în Dumbrăveni. Compartimentul e încuiat, naşul vine, descuie, o garez pe Mery, apoi revin în compartimentul vecin. Dau biletul la compostat şi încerc să îi strecor 10 lei, refuză. “Vorbim la Teiuş”. E totuşi bine. Mă aşez, pun căştile, privesc pe geam. Ceaţă, la greu. E cam răcoare, şi eu sunt echipat de biking. Elbow, Catherine Wheel, My Morning Jackett... Am plecat, nu gândesc nimic altceva. Sper ca măcar pe la Blaj, ceaţa să se risipească, e chiar frig. Nope! Soarele încearcă acolo să facă gaură-n nori, dar degeaba. După Cistei, o scot pe Mery, naşul nicăieri. Înăuntru, la Blaj urcase un tip, care fumează înăuntru şi bea o cafea. Hmmm... O fi, n-o fi?! Naşul nu apare, trenul opreşte exact în dreptul perechii sale care continuă spre Cluj. Mă ajută doi tineri să cobor, îl caut pe naş din ochi. Apare, întind mîna, îi strecor cei 10 lei. “Nuuu, îi prea mult!!”. Refuz târgul, a fost de treabă. Îl strigă pe naşul de la celălalt personal să mă ajute. Şi ăsta pare un tip ok. îmi spune să merg la ultimul vagon, ei aici e mişto, sunt vagoane cu etaj, culmea, ultimul e clasa 1. Mă ajută doi inşi să urc. Parchez bike-ul pe holul larg şi urc la etaj pe primul scaun să pot să o supraveghez pe Mery. Iese soarele. Aha, e bine! Ca un făcut, la Aiud, un boschetar nu găseşte altă uşă decât aia din dreptul biţei. Dă cu capul de roată dar insistă să urce. Cobor, mişc biţa, boschetaru urcă, se uită urât. Pute îngrozitor, e mirosul acela tipic. Soios cât încape! Coboară la Războieni, de acolo, totul curge. E senin, privesc dealurile golaşe de după Câmpia Turzii care m-au fascinat mereu, nici acum nu sunt decis dacă să îmi placă sau să le detest golăşenia. Urmează tunelurile, apoi trenul coboară. Cojocna, Apahida... Şi naşu ăsta se târguie că-i prea mult. Nu discut, îi strecor şi lui 10 lei mai mult cu forţa, ne apropiem de gară. Cluuuuj!. Coborâm, ieşim în faţa gării, lumea se uită curioasă. Pornesc GPS-ul care se execută docil, exact acolo unde, acasă, pe ExpertGPS pusesem punctul de plecare. Resetez totul pentru a fi gata de start. Strâng chingile, verific frânele, e cald, foarte, pentru ora 11.30. Sun pe mobil că am ajuns, apoi îl închid. Ies la drum, o călăresc şi dă-i bătaie. Primele pedale, în Cluj. Uauu!

Mery e gata de plecare

2008-07-29T19:27:00.000+03:00

Am găsit tool-ul lui peşte. La moldoveanul de la piaţă, a ieşit şi a admirat-o pe Mery... Am mai băut şi o cafea în oraş cu Dorin (nooo, nu ăla, ce, v-aţi prostit?!) şi am dezbătut ultimele noutăţi. Am mai vorbit şi la telefon (persoane importante, nu spui cine...), dar cel mai mult timp l-am rezervat “dotării” lui Mery, timp în care am închis telefonul. Mery după cum vedeţi, este nerăbdătoare să o taie la drum.

Am repetat ca din abecedar inventarul. Nu cred că lipseşte ceva esenţial, dar, cu siguranţă am uitat ceva care s-ar putea să fie esenţial. Ha?! Eu sper să nu... Da’ Mery este a naibii de grea, şi eu care am tot sperat că faţă de anul trecut... Nooo, nici pomeneală! Hai, poate câteva grame amărâte. Ehee, dar cele câteva grame o să tragă serios pe pante de categoria a IV-a... Noroc că mai şi trebuie să cobor...din când în când. Şi încă nu am pus bucata de slănină de Mălăncrav, slănină lată de o palmă, dar trebuie să gătesc ciupercile cu ceva, nu?! Şi nici apa, nici senviciurile, şi nici pe mine nu m-am cocoţat în şea. Săraca Mery...

Deci, cum spune românul, ciao, şi să ne vedem sănătoşi...pe blog. Şi, aveţi grijă de Sighişoara...

În tot răul....

2008-07-29T07:55:00.000+03:00

... e şi-un bine. Cafeaua. Espresso-ul de dimineaţă care acolo, în sălbăticie, se va transforma într-o fiertură pripită, făcută la foc cu lemne. O să mă gândesc la un espresor protabil, care să funcţioneze pe lemne. Păi, unde voi găsi tool-ul lui peşte, că acasă îl caut de pomană?! Poate că la moldoveanul cu bike-uri de către Albeşti?! Sau la piaţă, la fratele lui?! Privind împrejur, realizez totuşi că nu aş fi avut timp suficient să împachetez cum trebuie. Plus, am verificat şuruburile portbagagelor, anul trecut am avut surpriza neplăcută să constat înainte de Râmeţi că pierdusem pe drum un şurub de la portbagajul din spate. S-a înclinat pe partea rămasă fără sprijin, iar geanta mi se freca de roată. La Râmeţi, canci şuruburi. Dar, m-a ajutat un localnic care a găsit repede soluţia. O sârmă. Am petrecut-o de două ori prin găuri şi am strâns-o bine. Am dat o bere pentru inventivitate, pentru că, ulterior, am realizat ce ar fi însemnat să fiu obligat să merg tot aşa, prin Brădeşti, până la Mogoş, pe drumuri desfundate, cu adevărat off-road... A ţinut până la Roşia, acolo a rezolvat-o meşterul Vasile, cumnatul lui Eugen, omul priceput la de toate. Şi îmi mai trebuie un sac de plastic să o protejez pe Mery în caz de ploaie. Ai văzut ce bine este să amâni totul cu o zi?! Şi cine ştie ce îmi mai rezervă ziua de marţi?! Ptiu!

O plecare amânată

2008-07-28T22:38:00.000+03:00

Aşa cum presimţeam, suprizele nasoale apar la sfârşit. Am îmbăiat-o pe Mery, ia-m curăţat pinioanele şi lanţul cu benzină, am gresat-o, am montat al doilea portbagaj când....

Nu dau nici în ruptul capului de trusa de imbusuri fără de care nici pomeneală să plec la drum. Naşpa! Mi-am răscolit dulapurile, sertarele, memoria, degeaba. Din primăvară de când am desfăcut-o bucăţi, nu am mai folosit trusa. Salut trusă şi plecarea de marţi! Shit! Mâine umblu să cumpăr o alta, aşa că... Semn prost?! Ha, este, pierd o zi de vâjâit prin pădurile Apusenilor, deci e o dramă, habar n-aveţi. Oricum, între timp o să se mai coacă nişte afine, mai ies câţiva hribi şi urechiuşe, asta ca să vă fac poftă ;). Deci, mâine va fi o zi plină de...plictis. Am vorbit cu Eugen, are nevoie de om la polog. Eu sunt ăla. Anul trecut am ajuns după polog (şi după FânFest) dar am prins culesul prunelor. E clar, va trebui să testez ce naiba a ieşit din prunele alea, să le mai dau cu tifla celor de la Gold, va fi distracţie ca de obicei. Serile, rupţi de oboseală, la o palincă, vineţele prăjite în untură, smântână cu mămăligă. Uauu! Sigur, mai calc pe la Ştefanii să bem “un cafee”, c-au înnebunit fetele astea, numai luptă mai au în cap. Iară o să găsesc pe acolo cine ştie ce aiurit, ca anul trecut americanul ăla de care nu am mai scăpat nici în ruptul capului. Un ciudat mofturos şi destul de nesmiţit. Fauna ce se perindă pe acolo mă pune în mişcare. Plus mă va distra panica celor de la Gold la vestea că sunt iarăşi la Roşia. Să le fie de bine! Pentru mine Roşia Montană este echivalentul concediului absolut. Altădată mi-aş fi pus cortul la Tău Brazi. Dar asta a fost...altădată. Atunci înnotam printre şerpii de apă, frigeam seara urechiuşe, până ne-a gonit furtuna. Ne-a gonit tocmai hăt, sus, în casa “mătuşii”. Clătite cu fragi şi afine. ILDA. Somn. Apoi, anul următor, în şură, pe fân. Ascultam cum trăzneşte şi toarnă cu găleata. ILDA. Somn. Cam asta este Roşia Montană, o haltă în care mi-am răstignit definitiv sufletul.

Să pleci...

2008-07-28T08:19:00.000+03:00

LUNI, 28 iulie 2008

Păi nu?! De ce să stai imobil, încremenit, scârbit când poti să pleci măcar pentru o perioadă (mereu mult prea scurtă) acolo unde nu-i ţipenie de om?! Să pleci, (sau cum spuneam într-un al text ţinut la păstrare până se murează), să-ţi schimbi cu totul numele, pielea, identitatea, să ţi le anulezi, pentru a reveni enigmatic din locuri pe care le vei păstra secrete. Să pleci, mereu şi mereu fără a ajunge undeva anume. Doar plecarea, misterioasă, incitantă, ademenitoare...

Pregătiri

Mery(da) se simte tot mai bine. Stă bine şi cu frânele, am spălat-o şi am uns-o, e ca o fată mare nărăvaşă. Mai trebuie să îi umflu roţile, credeam că anul acesta vor fi mai puţine bagaje decât anul trecut. Nţţţ... Se adună to felul de chestii, aproape că s-a umplut patul, cum naiba să iei un pat plin cu tine pe bicicletă?! Altădată era mai simplu, când o tăiam pe munte, rucsacul era mereu pregătit, gata de start, “ud”, numai bun de aburcat în spinare. Acum treaba se schimbă, scheisse. Dacă ai acumulatori, musai îţi trebuie încărcător. Alt încărăctor pentru telefonul mobil, poate mai sună un fraier că îl doare măseaua, şi, desigur, un altul pentru acumulatorii de la E510 care desigur că sunt un format special. Un buzunar, numai chestii de-astea. Colac peste pupăză, mai trebuie trusa de scule, trusa medicală, trusa de truse, trusoul pentru căsătoria cu Apusenii. Cortul este mai uşor cu un kil faţă de precedentul. Mâncare mai puţină, am renunţat la ceaun şi am acum un set de campanie superuşor. Dar cel mai mult loc ocupă treningul. Parcă văd că n-o să îl folosesc, deşi... Sigur este că dacă nu-l iau o să tragă o “mocănească” din aia de o să-mi clănţăne dinţii pe ceaşca de cafea. Oh, da, să nu uit cafeaua!!! Ce mă fac dimineaţa în creierul munţilor când se invită ursoaica la cafea?! Naşpa, o să bem din aceeaşi ceaşcă.... Măcar, după aia o pun să îmi strângă cortul cu mine cu tot... şi să mă care şi pe mine şi pe Mery până la primul popas... Mai trage şi “biblia” la care nu pot să renunţ, “Walden Pond” a lui Henry David Thoreau. Care, desigur mă va însoţi şi în ultima călătorie, care o fi aia... Dar, după ce ai citit-o, constaţi că nu mai ai nevoie să citeşti nimic altceva.

În jurul meu, frisoane. ca de obicei, mama nu poate concepe că o iau singur pe coclauri când, pe vremuri (asta când aveam 9-10 ani) îmi era frică şi de umbra motanului. Ce-mi trebuie mie sălbăticie?! Chiar! Când pot sta de exemplu o zi în centrul Sighişoarei să-i admir fauna. Safari în Sighişoara, şi dacă dau o raită şi în primărie, aş avea toate motivele să mă simt mai om. Din fericire, perspectiva de-a înnopta în vecinătatea lupilor, urşilor, râşilor, mă încântă! Este foarte probabil să îmi lipsească o doagă. Dar, chiar dacă aş avea-o, aş vinde-o cu prima ocazie oricui căruia îşi doreşte să fie “normal”....